Agricultura organică este larg acceptată ca o strategie de reducere a impactului producției de alimente asupra mediului și de a contribui la atingerea obiectivelor globale de climă și biodiversitate. Cu toate acestea, studiile care concluzionează că agricultura ecologică ar putea satisface cererea globală de alimente au trecut cu vederea rolul cheie pe care îl joacă azotul în susținerea randamentelor culturilor.
Folosind un model de optimizare biofizică explicit din punct de vedere spațial, care ține cont de cerințele de azot pentru creșterea culturilor, cercetătorii de la Institutul INRAE au arătat că, în absența îngrășămintelor cu azot sintetic, diferența de producție dintre agricultura organică și cea convențională crește pe măsură ce agricultura organică se extinde la nivel global (producția organică producând cu 36% mai puține alimente pentru consum uman decât convențional într-o lume complet organică).
Echipa a dezvoltat un model care simulează ceea ce s-ar întâmpla cu cererea și oferta de azot pe baza unei schimbări ipotetice a ponderii terenurilor agricole utilizate de agricultura ecologică, analizând scenarii de la 20% până la 100% din culturile mondiale din agricultura ecologică.
Folosind practicile actuale ale agriculturii și consumul de alimente, rezultatele acestora arată că dezvoltarea agriculturii ecologice este însoțită de un deficit marcat de azot în multe regiuni ale lumii, sugerând că resursele naturale disponibile de azot pentru fertilizarea solului din terenurile cultivate nu ar susține o tranziție la agricultură organică 100%.
Însă, modificările producției de hrană pentru animale și a consumului de alimente din întreaga lume, precum și reducerile semnificative ale deșeurilor alimentare ar putea facilita o tranziție către agricultura ecologică a 40-60% din terenurile agricole.
Modificări, cum ar fi o reducere a consumului de carne cu 75%, în mare parte din carnea albă și roz, ar trebui să fie adoptate în întreaga lume pentru a se asigura că este disponibil suficient azot. Cu toate acestea, creșterea animalelor mici rumegătoare (oi și capre) ar avea loc ca urmare a importanței lor în sistemele organice.
Simulările cercetătorilor sugerează că, dacă agricultura organică este pusă în aplicare în combinație cu alte măsuri, cum ar fi reducerea risipei de alimente și consumul mai mic de alimente, există un spațiu vast de opțiuni fezabile pentru creșterea absorbției agriculturii organice.
„Beneficiile de mediu ale agriculturii ecologice sunt, fără îndoială, importante, întrucât lumea simte efectele schimbărilor climatice provocate de om, iar cercetările noastre arată că există un potențial clar de modernizare a abordării organice, în ciuda limitelor de azot.
Cercetările noastre arată, de asemenea, că, pe baza modului în care lumea mănâncă acum cu un consum excesiv de alimente care consumă resurse în unele țări, nu ar fi posibil să se adopte agricultura ecologică ca principală metodă agricolă.
Cu toate acestea, modificările aduse politicilor privind producția de animale, reducerea risipei de alimente și aderarea pe scară largă a consumatorilor la diete mai durabile ar putea însemna că orice cantitate de până la 60% din suprafața agricolă ar putea fi folosită pentru agricultura ecologică, sprijinind în același timp cererea globală de alimente.
Creșterea animalelor a fost o considerație esențială pentru cercetarea noastră, datorită impactului pe care îl are asupra azotului introdus în sol. În mod clar, trebuie luate alte considerații cu privire la impactul pe termen lung al industriilor lactate și bovine asupra mediului, dar aceasta demonstrează că trebuie să existe un echilibru pentru a crea un sistem alimentar mai durabil din punct de vedere ecologic, ” a explicat Dr Laurence Smith, unul dintre autorii studiului.
