Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și international. Poluanții atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate scăzută a aerului în alte zone.
Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului sunt recunoscuți în prezent drept cei trei poluanți care afectează cel mai grav sănătatea umană. Expunerile pe termen lung și cele maxime la acești poluanți variază ca gravitate și impact, de la efectele minore asupra sistemului respirator până la decesul prematur.
Aproximativ 90% din locuitorii orașelor din Europa sunt expuși la poluanți în concentrații peste nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare pentru sănătate. De exemplu, pulberile fine în suspensie (PM2,5) din aer reduc speranța de viață în UE cu peste opt luni. Benzopirenul este un poluant cancerigen din ce în ce mai îngrijorător care, în mai multe zone urbane, în special din Europa centrală și de est, este prezent în concentrații care depășesc pragul stabilit pentru protecția sănătății umane.
Surse de poluare a aerului
Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice sau naturale:
- arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie și gospodării;
- procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi extractivă;
- agricultură;
- tratarea deşeurilor;
- erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de compuşi organici volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.
Am alcãtuit mai jos o lista cu principalii poluanti din atmosfera si efectele lor asupra mediului:
1.Clorofluorocarbonul (CFC)
Este un produs chimic care răreste stratul de ozon, constituind în egala măsura un gaz cu efect de seră în creștere. Aceste gaze sunt utilizate in spray-uri, parfumuri și alte produse îmbuteliate. Fiind mai usor decât aerul, clorofluorocarbonul se ridică în aer, unde razele ultraviolete eliberează clorul, care produce efecte iremediabile asupra stratului de ozon.
- Metanul
Emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la creșterea potențialului efectului de seră. El provine de la descompunerea vegetală: câmpurile inundate de orez, mlaștinile, gazele de baltă, aparatul digestiv al numeroaselor animale, în special bovinele si termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetatiei în lipsa de O2). CH4 provine în egala măsura de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalațiile de stocaj și de la minele de cărbune, de la materiale organice în descompunere (cum ar fi produsele alimentare aflate în depozite).
- Monoxidul de carbon
Monoxidul de carbon(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanţii devastatori. Monoxidul de carbon este un compus al gazului natural , se formează în urma arderii combustibilului, în mod natural în urma metabolismul microorganismelor şi în cel al anumitor plante.
El se răspandeşte în atmosferă sau se formează în stratosferă sub efectul razelor UV. O cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea omului în momentul combustiei carbonului şi hidrocarburilor.
67% din CO provine de la vehicule, combustia carora nefiind completã decât dacă motoarele merg în plină viteză.
Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei . Monoxidul de carbon este un gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plamâni şi blochează fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei puterea sa de fixare este de 240 de ori mai importantă decât cel al oxigenului.
Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sangvină, de cantitatea de CO din aer şi volumul respirat. Monoxidul de carbon este toxic, dar în condiţii atmosferice se leagă repede cu oxigenul atmosferic şi formează CO2 ;CHx şi oxizii toxici emişi în atmosferă participă la aşa anumitul efect de seră.
- Pulberile in suspensie (PM)
Pulberile în suspensie (PM), dioxidul de azot (NO2) și ozonul troposferic (O3) afectează cel mai mult sănătatea umană. Influența poluării aerului cu poluanți iritanți, în special cu pulberi, dar și cu ozon, poate induce tulburări de comportament și probleme cardiace.
De asemenea, poate induce inflamație pulmonară și sistemică cu agravarea aterosclerozei, cu creșterea vâscozității sângelui, generarea de tromboze și evoluție spre moarte subită, potrivit unui raport al Institutului Național de Sănătate Publică.
- Oxidul de azot (N2O)
N2O este un oxid de azot, provenit de la arderea combustibilului fosil, utilizarea îngrasamintelor azotate, incinerarea arborilor și reziduurilor de plante. Gazul contribuie la sporirea efectului de seră cu circa 6%.
- Dioxid de sulf
Dioxidul de sulf este unul dintre principalii contribuitori la decese premature și afecțiuni asociate cu poluarea aerului la nivel global. Pe lângă centrale termoelectrice, rafinăriile de petrol și topitoriile de metale sunt principalele surse de emisii de SO2.
- Ozonul de la nivelul solului
Concentraţiile ridicate de ozon reprezintă un pericol pentru sănătate. Pot produce iritaţii ale căilor respiratorii, probleme de respiraţie şi leziuni pulmonare după doar câteva ore de expunere. Până la 30% din populaţia urbană a Europei este expusă la concentraţii de ozon situate peste nivelurile limită stabilite de UE. Poluarea cu ozon este cauza a aproape 20 000 de decese în Europa în fiecare an.
