România are cea mai mică suprafață destinată agriculturii ecologice din UE, de doar 2.4% din totalul suprafeței agricole a țării. Media europeană este de 7.5%. Primele locuri sunt ocupate de Austria (24.1%), Estonia (20.6%), Suedia (20.3%), Italia (15.2%) si Cehia (14.8%). Tot Romania are insă și agricultura cu cea mai mare dependență de inputuri (ingrasaminte, pesticide, fertlizanti foliari și seminte).
Astfel, 95% din tratamentele utilizate in agricultura intensiva vin din sursa externa, peste 50% din ingrasaminte, 80% din seminte (cu exceptia seminţelor de cereale paioase).
In criza europeana cauzatã de pandemie, lanţurile de aprovizionare au fost rupte si in agriculturã, pe doua planuri:
- Primul e cel al inputurilor – unde depedenţa de producatorii externi au adus intarzieri in transportul la timp al acestora, dar şi livrari anulate.
- Al doilea este in aprovizionarea cu produse alimentare, pentru cã şi aici importam peste 60% din produse.
In aceste momente conştientizãm tot mai puternic lipsa unei strategii coerente privind siguranţa alimentarã, lipsa unui lanţ scurt de aprovizionare cu alimente, lipsa unei politici agricole pentru dezvoltarea capacitãţilor de producţie, de colectare şi procesare.
In ultimele sãptamani rafturile au fost invadate de fructe şi legume din afara spaţiului comunitar ( Turcia, Africa de Sud, Egipt, Maroc, China). Iar acestea sunt cele mai daunatoare. In timp ce in UE mai sunt acceptate doar cateva sute de substante active ( mai exact 470 ), iar tot mai multe au iesit din utilizare in ultimii ani, in ţãrile de unde acum importam fructe şi legume sunt folosite peste 1.000 de substante. Mai exact, consumam alimente proaspete cu reziduuri ale unor substante interzise in UE in ultimii 20 de ani.
Aici Romania are o mare oportunitate. Pentru ca in tarile din Europa de Vest, dar si pe piaţa localã, cererea pentru produse certificate in agricultura ecologicã a crescut foarte mult.
Prin agricultura ecologicã putem:
- Diversifica producţia in ferma. Astfel, nu mai depindem doar de piaţa cerealelor sau de concurenţa legumelor şi fructelor din agricultura intensivã, cu preţuri mult mai mici din ţãrile non-UE.
- Minimiza dependenţa de inputuri, la pesticide este de aproape 90%.
- Putem dezvolta lanturi comerciale cu valoarea adaugatã, pentru ca veniturile sunt consistent mai mari.
- Putem accesa mai multe fonduri europene, pentru ca obiectivele comunitare sunt: âncarea mai sanatoasa, protecţia mediului şi interzicerea substanţelor periculoase.
- Subventiile sunt de trei sau patru ori mai mari, in funcţie de cultura aleasã.
In acelasi timp, in lantul economic sunt create noi oportunitãţi:
- Agricultura ecologicã inseamnã şi un consum mai mare de forţa de muncã. Avem sute de mii de romani intorsi in tara cu experienta in agricultura din Spania, Anglia si Italia.
- Putem dezvolta anumite zone rurale, astazi fara orizont de dezvoltare economicã.
- Protejam resursele de baza : solul şi apa freaticã.
- Pot fi create ferme familiale durabile, fiind necesara o suprafata micã de producţie, fãrã investiţii mari in utilaje, dar cu un venit important/ha si cu o piaţã de desfacere in creştere, stabilã.
- Putem deveni exportatori, jucatori importanţi in agricultura ecologicã, având toate condiţiile necesare.
- Pot fi dezvoltate uşor lanţuri de aprovizionare locale sau regionale.
Agricultura ecologicã este o oportunitate in urmatoarea perioadã. Fermierii sau investitorii români ar trebui sã profite de acest segment al agriculturii, sã inceapa tranziţia de la agricultura intensivã, incã din acest an.
Pentru ca viitorul va fi ecologic in spatiul comunitar. Iar resursele necesare sunt accesibile multor fermieri români.
