În 2017 Regiunea de dezvoltare Nord-Vest a organizat o diagnoză regională, valorificată prin analiza sectorului agricol ecologic. Atunci România avea o suprafață de 238 000 km², din care 87% era reprezentată de zona rurală.
Din suprafața totală a României, terenurile agricole reprezentau 57 %, iar terenurile forestiere 30 %. Ponderea sectorului agricol în economia României era 6,6 % din valoarea adăugată brută, rămânând în continuare una dintre cele mai ridicate din UE, adică de peste trei ori mai mare decât media UE de 1,7 % din valoarea adăugată brută.
Printre principalele provocări în ceea ce privește mediul și gestionarea terenurilor se numără dubla presiune exercitată si riscul de abandonare a activităților agricole în anumite zone. Suprafețe agricole întinse sunt afectate de fenomene de degradare a solului (eroziune, alunecări de teren și deșertificare), fenomene de risc care se preconizează că se vor intensifica odată cu schimbările climatice. Printre oportunitățile și potențialul zonelor rurale din România se numără tendința recentă de creștere a exporturilor agricole și calitatea ridicată a terenurilor agricole care ar putea duce la creșterea producției, la un patrimoniu cultural și o biodiversitate bogată.
Agricultura ecologică este un sector dinamic în România care a cunoscut în ultimii ani o evoluţie ascendentă, atât în sectorul vegetal cât şi în sectorul de producţie animalieră.
În anul 2016, suprafața agricolă certificată ecologic, inclusiv cea aflată în conversie a scăzut la 226.309 hectare, comparactiv cu cele 245.942 hectare declarate în anul precedent. Nivelul relativ scăzut al poluării din agricultura românească continuă să furnizeze bune oportunități pentru conversia către practici ecologice.
În prezent, jucătorii de pe scena sectorului agricol ecologic cunosc reglementările care vin cu subvenții și sprijin pentru conversii și întreținerea terenurilor agricole organice. Tehnologia permite monitorizarea culturilor și a condițiilor meteorologice, furnizarea de apă și nutrienți, și astfel reducând necesarul de factori de producție. În ansamblu, anual se înregistrează progrese importante, ce deschid calea spre o utilizare mai eficientă a resurselor naturale și spre alte evoluții benefice pentru toate părțile implicate.
