Dezbaterea despre viitorul agriculturii este din ce în ce mai controversată, reflectând provocările enorme care urmează: pe de o parte schimbările climatice, urbanizarea și creșterea populației globale, pe de alta parte limitările asociate gestionării resurselor naturale precum apa și solul.
Dacă în anul 1960, de pe suprafața cultivată a unui hectar de teren agricol se putea produce hrana necesară pentru a hrăni doi oameni, în anul 2030, de pe același hectar, agricultura va trebui sa producă necesarul pentru a hrăni cinci, ceea ce se traduce prin intensificarea presiunii asupra terenurilor agricole.
Dacă adăugăm și competiția dintre utilizarea alimentară și nealimentară a culturilor agricole (producerea de combustibil), precum și pierderile de teren agricol prin eroziune, deșertificare, salinizare, creșterea nivelului mării etc. înțelegem provocarea pe care o reprezintă gestionarea sustenabilă a resurselor în vederea păstrării calității acestora.
Un sol sănătos și fertil este esențial pentru viitorul sistemelor agricole și al securității alimentare, însă datele oficiale nu relevă previziuni optimiste. Datele Organizației Națiunilor Unite (ONU) arată că în fiecare secundă pierdem o suprafață agricolă echivalentă unui teren de fotbal, suprafață ce reprezintă 600 000 de terenuri de fotbal pe săptămână.
Unele date susțin că până în anul 2050, patru miliarde de oameni vor locui în țări cu deficit de apă iar conform unui raport al Forumului Economic Mondial, la nivel global, 135 de milioane de oameni și-ar putea pierde locuințele și viața din cauza fenomenului de deșertificare până în anul 2045.
Cultivarea intensivă, folosind tehnologii și practici care solicită la maxim potențialul pământului poate afecta semnificativ suprafața fertilă a solului, pericolul deșertificării fiind tot mai mare.
Există mai multi factori care determina calitatile unui sol sanatos, iar dintre acestia materia organica a solului (MOS) reprezintă elixirul vieții pentru plante, iar producatorii agricoli ar trebui sa acorde o importanta sporita acestui aspect.
În funcţie de practica de gestionare a unui agricultor, de tipul de sol şi de condiţiile climatice, rezultatul net al activităţii biologice poate fi pozitiv ori negativ pentru MOS. Un SOM crescut creează un bazin pe termen lung pentru acumularea de carbon din atmosferă (pe lângă alte efecte pozitive).
Pe orice plantație agricolã se pot aplica măsuri de menținere a materiei organice în sol, cu efecte remarcabile asupra fertilității solului. Printre cele mai eficiente masuri, enumerăm:
- Aplicarea ingrasamintelor organice
Aplicarea îngrășămintelor organice reprezintă o măsură importantă pentru majorarea fluxului de materiale organice și de elemente nutritive în sol. Aplicarea a 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat aduce în sol 3.000 kg/ha humus.
- Descompunerea resturilor vegetale
Resturile vegetale compensează pierderile de materie organică prin descompunere. Producția agricolă secundară (paiele) constituie o sursă suplimentară de compensare a materiei organice și a elementelor nutritive din sol. Resturile vegetale necesită a fi tocate (2-6 cm) și distribuite uniform pe suprafața terenului. Pentru stimularea activității microorganismelor, care descompun resturile vegetale, se recomandă aplicare a câte 10-12 kg de azot la fiecare tonă de producție secundară.
- Aplicarea îngrășamitelor verzi
Unul dintre cele mai utilizate îngrășăminte organice utilizate în agricultura ecologică sunt îngrășămintele verzi. Acestea trebuie semănate asigurând rotația speciilor. Pot fi utilizate plante din familiile leguminoase (mazăre, măzăriche, bob, soia, sulfină, lucernă), crucifere (rapiță, muștar), graminee (secară, triticale, ovăz). Potrivit specialistilor, din plantele leguminoase, cele mai recomandate specii pentru îngrășămintele verzi sunt lucerna și trifoiul.
- Tehnologia no-till
Însămânțarea directă, fără pregătirea terenului reduce perturbările asociate cu preparea patului germinal, ceea ce permite reziduurilor de la recolta anterioarã să formeze materia organica din sol. În Romania, ca de altfel pe tot restul globului, tot mai mulți fermieri aleg să implementeze strategii “no-tillage”.
În Europa de Sud, Centrală şi de Est, 8% din teritoriu, aproximativ 14 milioane de hectare, indică în prezent o sensibilitate ridicată în ceea ce priveşte deşertificarea. Aceasta creşte cu peste 40 de milioane de hectare dacă se iau în considerare şi rate moderate de sensibilitate. Țările din Europa care sunt cele mai afectate sunt Spania, Portugalia, sudul Franţei, Grecia şi sudul Italiei.
