Luna iulie a acestui an a fost cea de-a treia cea mai călduroasa înregistrată vreodată, potrivit Serviciului pentru Schimbare Climatică Copernicus. Acesta nu este rezultatul unui val de căldură unic sau al unui front atmosferic neobișnuit, ci o parte a unei tendințe alarmante, care a înregistrat trei dintre cele mai fierbinți luni ale lunii iulie înregistrate vreodată – atingerea maximului în 2016, urmată de 2019 – într-un interval de cinci ani.
Iulie 2020 a înregistrat cele mai calde temperaturi medii pentru această lună, împreună cu 2019. Ambele perioade au avut temperaturi medii globale cu 0,5C peste media din 1981-2010.
Pentru părțile mai temperate ale lumii, verile extrem de călduroase reprezintă un motiv de îngrijorare. Dar ce se întâmplă când vara devine mai fierbinte în locuri deja foarte calde?
În această vară, capitala Irakului, Bagdad, a îndurat unele dintre cele mai caniculare zile de până acum, cu temperaturi de peste 50 ° C, în timpul unui val de căldură care a lovit o mare parte din Orientul Mijlociu. În timp ce regiunea este obișnuită cu vremea caldă, țările, inclusiv Israelul și Libanul, s-au confruntat cu temperaturi extrem de neobișnuite, un semn al modificărilor care urmează, pe fondul schimbărilor climatice continuă să încălzească planeta.
Oamenii s-ar putea confrunta cu un viitor prea cald pentru a supraviețui fără aer condiționat. Expunerea la căldură extremă poate stresa corpul până la punctul în care organele cedeaza, prezentând condiții de potential pericol pentru multe persoane care trăiesc în țările în curs de dezvoltare.
Dar vremea caldă este doar o parte din povestea crizei climatice
Încălzirea globală determină ca evenimentele meteorologice extreme, cum ar fi inundațiile, furtunile și secetele, sa fie atât mai probabil, cât și potențial mai intense.
Temperaturile în creștere sporesc de sapte ori șansele de apariție a secetei extreme, potrivit noilor cercetări. Acest lucru înseamnă că suprafața de cultură afectată de seceta extremă în Europa Centrală s-ar putea dubla în a doua jumătate a acestui secol, la peste 40 de milioane de hectare (aproximativ 400.000 de kilometri pătrați), a raportat The Guardian.
Folosind date despre precipitații și temperatură din înregistrări datând încă din 1766, cercetătorii de la UFZ-Helmholtz Center for Environmental Research din orașul german Leipzig prognozează că o reducere modertă a emisiilor de gaze cu efect de seră ar putea reduce cu 40% zona afectată de secetă din regiunea Europei Centrale.
Insulele scufundate
În regiunile sălbatice înghețate din îndepărtatul nord al Canadei, amenințarea secetelor nu este o probabilitate, dar zona nu este mai puțin afectată de schimbările climatice. La periferia insulei Ellesmere se află platforma de gheață Milne, ultima calotă glaciară complet intactă din Arctica canadiană. Căldura extremă a lunii iulie a făcut ca două cincimi din această minune naturală să se spargă în doar două zile.
Temperaturile extreme din iulie au lovit întreaga regiune arctică, despre care oamenii de știință spun că se încălzește de două ori mai repede decât restul planetei. Topirea din vară 2020 a produs cea mai mică acoperire de gheață înregistrată pentru luna iulie de când au început înregistrările în anul 1981.
Deși impactul încălzirii globale este evident, nu este prea târziu să stopăm emisiile și să combatem criza climatică, însă este necesară o acțiune urgentă pentru a accelera tranziția către zero emisii.
