Mierea este un aliment vechi și cunoscut ca fiind un substitut sănătos al zahărului. Acest superfood nu numai că are mai multe utilizări, dar oferă și o varietate de beneficii pentru sănătate.
Civilizațiile antice au folosit mierea ca remediu natural pentru tot felul de afecțiuni, cum ar fi rănile infectate, probleme gastrointestinale, probleme cardiovasculare și probleme hepatice. Astăzi, mierea este cunoscută pentru abundența sa în fitonutrienți și proprietățile sale anti-inflamatorii, antioxidante, cardioprotectoare, anti-cancer și antimicrobiene. Într-un studiu proteomic publicat în Journal of Natural Products, cercetătorii din Cehia au descoperit o serie de proteine – unele cunoscute anterior, altele recent identificate – responsabile pentru proprietățile antimicrobiene ale mierii. Ei au raportat că albinele furnizează aceste proteine într-un raport stabil, dar cantitatea totală de proteine variază între diferitele tipuri de miere.
Există mii de specii de albine, iar cele care fac miere nu constituie decât o mică parte din întreaga familie. Se spune că albinele care aparțin genului Apis sunt singurele albine adevărate. În special, specia Apis mellifera Linnaeus, cunoscută și sub denumirea de albine occidentale sau europene. Această specie poate fi găsită în toate continentele, cu excepția Antarcticii. Albina europeană de miere este cunoscută nu numai pentru producerea și depozitarea mierii, ci și pentru utilizarea de ceară pentru a construi un cuib pentru colonia sa.
Mierea este un lichid vâscos, nutritiv, cu gust dulce, produs de albinele de miere. Culoarea sa depinde de nectarul floral folosit la fabricarea acestuia, iar mierea de diferite culori are și proprietăți diferite. Mierea cu o culoare închisă are o aromă mai puternică și un conținut mai mare de antioxidanți, în timp ce mierea de culoare deschisă are un gust mai blând și o concentrație mai mică de antioxidanți. Pentru a face miere, albinele europene de miere colectează nectarul din diferite flori și le readuc în stupul lor pentru a se coace. Acest lucru conferă mierii o consistență vâscoasă și gustul său dulce de neegalat.
În încercarea de a caracteriza proteinele din miere, cercetătorii au efectuat o analiză proteomică pentru 13 tipuri de miere, majoritatea putând fi găsită în Cehia, acolo unde a fost făcut testul.
Cercetătorii au descoperit că mierea de eșantion conținea un raport similar de proteine, dar avea cantități total diferite. De exemplu, mierea de eucalipt diferă foarte mult de celelalte tipuri. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că proteine precum himenopaectina, defensina-1, izoformele de glucoză dehidrogenază, alergenii veninici și alte proteine asemănătoare veninului, serin proteaze și inhibitori de serin protează, precum și unele proteine regale ale jeleului sunt responsabile pentru proprietățile antimicrobiene ale mierii. Prezența unora dintre aceste proteine, cum ar fi hymenopaectina, nu au fost anterior raportate în miere.
„În general, analiza proteomului a indicat că albinele furnizează proteine în miere într-un raport relativ stabil în cadrul fiecărui proteom, dar cantitatea totală de proteine poate diferi în funcție de tipul de miere,” au declarat oamenii de știință.
