Miliarde de oameni din întreaga lume nu au acces adecvat la unul dintre elementele esențiale ale vieții: apa curată. Deși în ultimii ani guvernele și ONG-urile au ajutat mulți locuitori ai regiunilor cu probleme de apă să aibă acces la această resursă, se preconizează că problema se va agrava odată cu efectele nocive ale încălzirii globale și ale creșterii populației.
Stresul apei poate diferi dramatic de la un loc la altul, în unele cazuri provocând daune de anvergură, inclusiv sănătății publice, dezvoltării economice și comerțului global. De asemenea, poate conduce la migrații în masă și poate provoca conflicte. Acum, presiunea crește asupra țărilor pentru a implementa practici mai durabile și inovatoare și pentru a îmbunătăți cooperarea internațională în domeniul gestionării apei.
Ce este stresul hidric?
Stresul sau deficitul de apă apare atunci când cererea de apă sigură și utilizabilă într-o zonă dată depășește aprovizionarea. În ceea ce privește cererea, marea majoritate – aproximativ 70% – a apei dulci din lume este utilizată pentru agricultură, în timp ce restul este împărțit între utilizări industriale (19%) și uz casnic (11%), inclusiv pentru băut. În ceea ce privește aprovizionarea, sursele includ apele de suprafață, cum ar fi râurile, lacurile și rezervoarele, precum și apele subterane, accesate prin acvifere.
Dar oamenii de știință au modalități diferite de a defini și măsura stresul apei, luând în considerare o varietate de factori, inclusiv schimbările sezoniere, calitatea apei și accesibilitatea. Măsurătorile stresului de apă pot fi imprecise, în special în cazul apelor subterane.
Ce cauzează deficitul de apă?
Deficitul de apă este adesea împărțit în două categorii: lipsa fizică, atunci când există o penurie de apă din cauza condițiilor ecologice locale; și lipsa economică, atunci când există o infrastructură de apă inadecvată.
Cele două categorii se întâlnesc frecvent pentru a provoca stres hidric. De exemplu, o zonă stresată poate avea atât o lipsă de precipitații, cât și o lipsă de depozitare adecvată a apei și instalații de salubrizare. Experții spun că, chiar și atunci când există cauze naturale semnificative pentru stresul apei dintr-o regiune, factorii umani sunt adesea esențiali în problemă, în special în ceea ce privește accesul la apă curată și canalizarea sigură.
„Aproape întotdeauna problema apei potabile nu are nimic de-a face cu lipsa fizică a apei”, spune Mark Giordano, expert în managementul apei, al Universității Georgetown. „Are de-a face cu lipsa mijloacelor financiare și politice pentru a pune în infrastructură pentru a aduce oamenilor apă curată. Este separat. ”
Care sunt regiunile cel mai afectate de lipsa apei?
Potrivit majorității experților, Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA) sunt cele mai slabe din punct de vedere al stresului fizic al apei. MENA primește mai puține precipitații decât alte regiuni, iar țările sale tind să aibă centre urbane cu creștere rapidă, dens populate, care necesită mai multă apă.
Dar multe țări din aceste regiuni, în special cele mai bogate, își satisfac în continuare nevoile de apă. De exemplu, Emiratele Arabe Unite (EAU) importă aproape toate produsele alimentare, atenuând necesitatea utilizării apei pentru agricultură. Emiratele Arabe Unite și alte țări MENA bogate se bazează, de asemenea, foarte mult pe desalinizarea apei abundente din ocean, deși acest proces este unul costisitor, care consumă multă energie.
Între timp, locurile care se confruntă cu o lipsă economică semnificativă includ țări din Africa Centrală, cum ar fi Republica Democrată Congo, care primește multă ploaie, dar nu are infrastructură adecvată și suferă de niveluri ridicate de gestionare defectuoasă.
Chiar și țările cu venituri mari experimentează stresul apei. Factori precum infrastructura învechită și creșterea rapidă a populației au pus un stres extraordinar pe unele sisteme de apă din SUA, provocând crize în orașe, inclusiv Flint, Michigan și Newark, New Jersey.
Stresul hidric în agricultură
Agricultura ar putea deveni o provocare specială. Acest sector suferă pe măsură ce precipitațiile devin mai imprevizibile, iar creșterea temperaturilor accelerează evaporarea apei din sol. De asemenea, se așteaptă ca un climat mai neregulat să aducă mai multe inundații, care pot distruge culturile, copleși sistemele de depozitare și mătura sedimentele care pot înfunda instalațiile de tratare.
Într-un raport din 2018, un grup format din mulți dintre cercetătorii mondiali de top în domeniul climatului a arătat că limitarea încălzirii globale la maxim 1,5 ° C peste nivelurile preindustriale – obiectivul Acordului de la Paris privind clima – ar putea reduce substanțial probabilitatea stresului apei în unele regiuni, precum Marea Mediterană și Africa de Sud, comparativ cu o creștere necontrolată a temperaturii. Cu toate acestea, majoritatea experților spun că acordul de la Paris nu va fi suficient pentru a preveni cele mai devastatoare efecte ale schimbărilor climatice.
Ce fac organizațiile și guvernele internaționale pentru a atenua stresul apei?
Au existat unele mobilizări internaționale în jurul securității apei. Asigurarea disponibilității și gestionării durabile a apei și canalizării pentru toți este unul dintre obiectivele ONU de dezvoltare durabilă (ODD).
Gestionarea inteligentă a apei este, de asemenea, vitală pentru multe dintre celelalte ODD , cum ar fi eliminarea foametei și asigurarea unei bune sănătăți și bunăstare. Și, deși Acordul de la Paris privind clima nu se referă în mod explicit la apă, Organizația Națiunilor Unite numește gestionarea apei o „componentă esențială a aproape tuturor strategiilor de atenuare și adaptare”.
Organizația avertizează cu privire la vulnerabilitatea crescândă a infrastructurii convenționale de apă și indică multe alternative climatice, cum ar fi rezervoarele de coastă și sistemele de alimentare cu apă solară.
Guvernele și organizațiile partenere au făcut progrese în creșterea accesului la serviciile de apă: Între 2000 și 2017, numărul persoanelor care utilizează apă potabilă gestionată în condiții de siguranță și servicii de salubritate a crescut cu 10 la sută și, respectiv, 17 la sută. Dar ritmul schimbărilor climatice și pandemia COVID-19 au prezentat noi provocări. Acum, multe țări spun că este puțin probabil să implementeze sisteme integrate de gestionare a apei până în 2030, data țintă pentru îndeplinirea ODD.
Cu toate acestea, unele guverne iau măsuri ambițioase și creative pentru a-și îmbunătăți securitatea apei, care ar putea servi drept modele pentru altele:
Infrastructură verde. Legea peruviană impune ca serviciile de apă să reinvestească o parte din profiturile lor în infrastructura verde (utilizarea plantelor, solului și a altor sisteme naturale pentru gestionarea apelor pluviale), iar Canada și Statele Unite au furnizat zeci de milioane de dolari în ultimii ani pentru a sprijini Eforturile Peru. Vietnam a luat măsuri similare pentru a integra infrastructura de apă construită naturală și mai tradițională.
Reciclarea apelor uzate. Din ce în ce mai multe orașe din întreaga lume reciclează apa de canalizare în apă potabilă, ceea ce a făcut capitala deșertului Namibiei de zeci de ani. Facilitățile din țări, inclusiv China și Statele Unite, transformă subprodusele de la epurarea apelor uzate în îngrășăminte.
Agricultură inteligentă. Inovațiile în domenii precum inteligența artificială și editarea genomului sunt, de asemenea, motori de progres. China a devenit lider mondial în culturile de bioinginerie pentru a le face mai productive și mai rezistente.
