Când alegem un produs într-un supermarket, putem verifica eticheta pentru a vedea conținutul său nutritiv, dacă are proveniență organică sau dacă conține ceva la care suntem alergici. Facem acest lucru atât de des încât devine rutină și, de obicei, luăm informațiile despre mâncare la valoarea nominală – dar putem avea întotdeauna încredere în ceea ce citim pe pachet? Ocazional, am putea fi victimele așa-numitei „fraude alimentare”.
Frauda alimentară apare atunci când cineva modifică în mod intenționat fie alimentele, fie lanțul de aprovizionare pentru a profita financiar. Această intenție de a profita separă frauda alimentară de eșecurile în siguranța alimentară și calitatea alimentelor. Ca act de înșelăciune, frauda alimentară implică încălcarea deliberată a normelor stabilite de țări sau de organisme generale, cum ar fi UE.
Deși este adesea invizibilă pentru cumpărători, frauda alimentară este o problemă serioasă. Estimările de astăzi ale costului financiar global al fraudei alimentare variază de la 6,2 miliarde de dolari la 40 miliarde de dolari pe an.
Și când frauda alimentară amenință sănătatea publică, oamenii își pot pierde viața – de exemplu, în scandalul laptelui cu melamină din 2008 din China, șase sugari au murit și puțin peste 50.000 au fost spitalizați din cauza laptelui care a fost adulterat în mod deliberat pentru a reduce costurile, în timp ce trecea în continuare testele de control al calității.
Cele mai frecvente şi mai recente tipuri de fraude alimentare sunt:
Substituirea – înlocuirea unui ingredient sau o parte a produsului de înaltă valoare cu un alt ingredient sau o parte din produs de valoare mai mică, de exemplu:
- comercializarea cărnii de cal ca fiind carne de vită;
- amestecarea unor condimente provenite din plante aromatice (de exemplu, oregano, şofran) cu părţi din plante necomestibile;
- diluarea mierii de albine cu sirop de zahăr sau comercializarea mierii fără polen (mierea este unul dintre alimentele cele mai falsificate, reprezentând 7% din cazurile de fraudă alimentară; 75% din mierea cumpărată de la magazine nu conţine polen;
- adăugarea de melamină în lapte praf, ouă sau produse din soia;
- adăugarea în cafeaua măcinată sau instant de alte produse (de exemplu, porumb prăjit, orz prăjit, praf
- de cicoare, zahăr ars etc.).
Diluția – amestecarea unui ingredient lichid de valoare mare cu un altul de valoare scăzută, precum:
- diluarea uleiurilor superioare (de exemplu, ulei de măsline extravirgin sau ulei de trufe) cu uleiuri inferioare (de exemplu, ulei de porumb) sau chiar uleiuri minerale.
Contrafacerea – copierea numelui de marcă, concept de ambalare, reţetă, metoda de prelucrare a produselor alimentare etc., pentru a obţine câştiguri economice, cum ar fi:
- vânzarea unor vinuri inferioare sub denumiri de marcă
- menţiunea pe etichetă a utilizării unor tehnologii avansate, care garantează siguranţa produselor, precum termoskin pentru mezeluri feliate şi ambalate (realizarea condiţiilor de vacuum în pachet la o presiune de 15 atmosfere), când de fapt s-au folosit tehnologii obişnuite.
Disimularea – ascunderea calității scăzute a unui produs sau a unui ingredient alimentar, de exemplu:
- utilizarea alcoolului tehnic (care conţine metanol) în băuturile spirtoase;
- nemenţionarea sau menţionarea incorectă a originii unui ingredient (de exemplu, origine UE, când de fapt este din China).
Etichetarea incorectă – introducerea unor afirmaţii false pe ambalaj pentru câştig economic, de exemplu:
- comercializarea alimentelor obişnuite drept alimente ecologice;
- comercializarea sării pentru drumuri drept sare alimentară;
- comercializarea pâinii negre fabricată din făină alba cu coloranţi;
- etichetarea peştelui provenind din acvacultură ca fiind pescuit în mediul sălbatic sau comercializarea unei varietăţi inferioare de peşte sub denumirea unei categorii superioare sau a unei specii mai scumpe;
- indicarea incorectă pe etichete a greutăţii;
- folosirea neîndreptăţită a unor logouri de calitate indicând originea sau bunăstarea animalelor;
- falsificarea şi comercializarea alimentelor după data de expirare a acestora.
Exagerarea neautorizată – vânzarea unor alimente cu menţionarea unor puteri miraculoase vindecătoare.
Cum putem preveni frauda alimentară?
Multe organizații și autorități de reglementare în domeniul siguranței alimentelor au recunoscut frauda alimentară ca fiind o problemă serioasă și au făcut din prevenirea acesteia o prioritate – dar până acum puțini au stabilit practicile și procesele concrete pentru a face acest lucru.
Producătorii și fermierii de alimente pot juca un rol esențial în prevenirea fraudei alimentare, făcând lucrurile mai dificile pentru fraudatori. Efectuarea unei evaluări a riscurilor cu privire la cât de vulnerabile sunt ingredientele produsului în fața fraudei și punerea în aplicare a măsurilor pentru a se asigura că ingredientele folosite sunt autentice, poate contribui mult la controlul fraudelor – dar acest lucru necesită ca producătorii de alimente să aibă o înțelegere clară a lanțului de aprovizionare, ceea ce nu este întotdeauna cazul.
De asemenea, devine dificil pentru unii producători de alimente să abordeze ei înșiși frauda alimentară, deoarece mulți nu își pot permite costurile semnificative ale combaterii proactive a fraudei alimentare.
