Potrivit reglementărilor care au fost aprobate prin vot în mai 2018 de către toate statele membre UE, originea ingredientului primar trebuie indicată atunci când ea nu coincide cu originea alimentului, pentru a nu induce în eroare consumatorii şi pentru a armoniza prezentarea acestor informaţii. Noul regulament promite să asigure „un nivel ridicat de transparenţă, oferind cetăţenilor UE informaţii clare despre originea alimentelor vândute pe piaţa UE”.
Scopul este evitarea informaţiile înşelătoare sau potenţial înşelătoare cu privire la etichetarea produselor alimentare. Sunt oferite prin aceste etichete mai multe informații, mai clare şi concise și sub forma diverselor opţiuni. Prin utilizarea uneia dintre aceste trei indicaţii, putem găsi pe etichetele alimentelor: „UE”, „Din afara UE” şi „UE şi din afara UE”. Aşadar, conform noului standard, mărcile de identificare care însoţesc produsele alimentare nu sunt considerate o indicaţie a ţării de origine sau a locului de provenienţă.
„Ingredient primar” înseamnă ingredientul sau ingredientele dintr-un produs alimentar care reprezintă mai mult de 50% din respectivul aliment sau pe care consumatorul le asociază de obicei cu denumirea produsului şi pentru care, în majoritatea cazurilor, este necesară o menţiune cantitativă. Indicarea originii ingredientelor primare este un element cheie pentru consumatori pentru a accesa informaţii mai clare cu privire la produsele alimentare pe care le achiziţionează şi reprezintă. Acest nou set de „reguli” este de asemenea, o oportunitate pentru operatorii alimentari pentru a-şi pune în valoare produsele.
La aproape doi ani de la adoptarea actului normativ de către Comisia Europeană, începând cu 1 aprilie 2020 au intrat în vigoare noile norme privind etichetarea originii ingredientelor primare din alimente.
