Majoritatea culturilor noastre au fost supuse modificării genetice. Multe plante sunt acum de nerecunoscut în comparație cu versiunile lor sălbatice – broccoli, varza și conopida, de exemplu, sunt toate descendente din aceeași specie de varză sălbatică. În ciuda acestor modificări genetice induse de oameni, nu le considerăm OMG-uri.
Chiar și modificările genetice induse în laborator nu sunt întotdeauna clasificate drept OMG. Odată cu mijlocul secolului al XX-lea, marile companii producătoare de semințe au început să folosească tehnici precum mutageneza, în care ADN-ul unei culturi este modificat prin tratarea semințelor cu substanțe chimice sau radiații.
Mutațiile induse de aceste procese sunt adesea fatale pentru plantă, dar câteva semințe vor supraviețui și vor dezvolta caracteristici noi. Aceste tehnici nu sunt definite ca OMG-uri, deoarece au fost utilizate cu mult înainte de introducerea reglementărilor pentru culturile modificate genetic, astfel încât istoria lor de utilizare în condiții de siguranță înseamnă că sunt scutite de reglementare.
Abia în anii 1980 oamenii de știință au dezvoltat tehnici clasificate drept „modificări genetice.” Aceste noi tehnici au permis adăugarea de ADN în genomul unei plante, ceea ce fusese imposibil de realizat până în acel moment. De atunci, am fost martorii unei revoluții în tehnologiile genetice, care ne permit să facem schimbări foarte precise.
Cea mai faimoasă și disputată din punct de vedere etic dintre aceste noi tehnici este CRISPR. Tehnologia CRISPR permite adăugarea, editarea sau eliminarea secțiunilor de ADN, permițând un control mai exact asupra modificărilor decât tehnici de inginerie genetică mai vechi.
Aceste procese au fost numite „editarea genomului” pentru a le distinge de „modificarea genetică” și au ridicat o întrebare dificilă pentru autoritățile de reglementare: pot fi culturile editate genetic mai sigure decât cele OMG? Și ar trebui să fie supuse aceleiași proceduri de reglementare ca OMG-urile?
Cum reglementează UE culturile de editare genomică?
Când au fost lansate primele culturi modificate genetic, agențiile guvernamentale au dezvoltat sisteme de reglementare pentru a testa dacă fiecare soi nou era sigur atât pentru oameni, cât și pentru mediu. Cu toate acestea, când a fost introdus CRISPR, nu era clar cum se vor încadra culturile modificate de genomul CRISPR în reglementările OMG existente.
În 2018, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a fost însărcinată să decidă dacă culturile modificate de genom ar trebui clasificate drept OMG.
Pentru a închide dezbaterea, Curtea Europeană de Justiție a decis că, de fapt, ambele tehnologii sunt tehnici de inginerie genetică, așa încât sunt în prezent sub incidența unor reglementări stricte la nivelul Uniunii Europene.
Decizia instanței a uimit mulți oameni de știință, care se așteptau ca culturile modificate genetic să fie exceptate de la reglementările UE care guvernează modificate genetic. Abordarea strictă de reglementare a blocului diferă de cea a altor super-puteri agricole. În iunie 2019, Departamentul de Agricultură din SUA (USDA) a anunțat că nu intenționează să reglementeze culturile editate genomic. Brazilia, Argentina și Australia au adoptat abordări similare.
În prezent, comunitatea oamenilor de știință din Uniunea Europeană își exprimă dezacordul cu privire la poziția fermă a Bruxelles-ului față de culturile editate genomic, avertizând că restricționare utilizării acestei tehnologii ar putea avea uriașe consecințe negative asupra agriculturii, societății ș
