Industria alimentară trece printr-o transformare radicală în întreaga lume, generată, in primul rând, de virusul Covid-19, care a accelerat întreruperile lanțului global de aprovizionare cu alimente.
Structural, această transformare este mult timp întârziată, întrucât lumea se îndreaptă către o populație de 10 miliarde în următorii treizeci de ani. Pe lângă satisfacerea cererii în creștere, această tranziție este determinată și de presiunile de mediu, având în vedere amprenta mare pe care o are agricultura globală asupra utilizării apei dulci, a pesticidelor și a îngrășămintelor, degradarea calității solului și devastarea multor habitate naturale.
Schimbarea în agricultură este, de asemenea, permisă de invenția noilor tehnologii pe fondul celei de-a Patra Revoluții Industriale, cum ar fi agricultura de precizie, dronele, sateliții, big data, învățarea automată, mașinile agricole autonome, biologia sintetică și agricultura verticală.
În prezent, 11% din suprafața terestră a lumii este utilizată pentru producția de culturi, aproximativ 3% din întreaga suprafață a globului. Acum, o nouă frontieră interesantă pentru agricultură deschide 70% din suprafața lumii, care nu a fost folosită în mod tradițional pentru culturi – oceanul. Dacă se va face în mod eficient, cultivarea oceanelor ar putea deveni, de asemenea, un instrument durabil pentru a ajuta la combaterea efectelor schimbărilor climatice, abordând în același timp și criza alimentară emergentă și a deficitului de apă.
În mod istoric, oceanul a fost o sursă primară de proteine (în principal pești). Se estimează că există peste 60 de milioane de angajați în industria pescuitului din întreaga lume. Majoritatea culturilor au analizat diferite specii de pești din ocean de-a lungul mai multor secole, iar noile tehnologii din ultimii 70 de ani au permis flotelor de pescuit industriale să se aventureze mai departe și mai adânc pentru a extrage acest pește.
Procentul stocurilor de pești în cadrul nivelurilor durabile din punct de vedere biologic a scăzut de la 90% în 1974 la 65% în 2017, conform Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură (deși unele ONG-uri suspectează că acest număr este mult mai mic). Acvacultura a fost un răspuns la scăderea productivității pescuitului, dar a avut propriile provocări.
Trecerea de la proteine la culturi din ocean ar putea fi o cale importantă din motive de durabilitate, de coeziune economică, politică și socială.
Agricultura cu alge marine este o industrie în creștere rapidă
În unele culturi, creșterea algelor a fost o parte importantă a dietei de mai multe secole. Există aproximativ 11.000 de specii de alge marine în întreaga lume care au fost descoperite în prezent. 221 de specii de alge marine au valoare comercială și zece sunt cultivate pe scară largă. Unele ecosisteme de alge marine sunt expuse riscului, cum ar fi pădurile de alge gigant de pe coasta Californiei, unde tulpinile individuale pot crește la o distanță incredibilă de 2 m pe zi, în timp ce alte ecosisteme sunt abundente și sunt reglementate cu grijă pentru a se asigura că algele sunt provenite din surse durabile.
Industria algelor marine este estimată la 6 miliarde de dolari pe an și se așteaptă să se dubleze în următorii câțiva ani. Fermele de alge marine s-au extins rapid în China, Indonezia, Filipine, Coreea de Sud, Norvegia, Canada, iar noile regiuni au dezvoltat clustere industriale în diferite părți ale lumii. Statele Unite abia încep să observe acest sector.
Produsele din alge marine au fost identificate acum ca o contribuție critică pentru o serie de noi industrii, cum ar fi suplimente alimentare, îngrășăminte, medicamente, precum și o alternativă de ambalare mai durabilă față de materialele plastice.
Legume din ocean
În alte zone, fermierii încep acum să exploreze noi specii de plante marine din ocean. În largul coastei Floridei, fermierii s-au uitat la culturi marine precum Salicornia, poreclită „sparanghel de mare”. Într-un proces recent efectuat în Florida, a durat doar 10 săptămâni până când sparanghelul de mare a crescut cu 1 kg. Astfel de culturi au gusturi mai distincte și beneficii potențial mai mari pentru sănătate.
Pe măsură ce explorarea marină se extinde, este probabil să existe mult mai multe plante din ocean care au fost trecute cu vederea din punct de vedere istoric, dar care acum ar putea fi potrivite pentru consumul uman.
Fructe și flori subacvatice
Mergând mai departe, un nou set de antreprenori dezvoltă progrese radicale în spațiul agricol oceanic. Aceste inovații oceanice permit acum cultivarea speciilor terestre la suprafața și chiar pe fundul oceanului.
În largul coastei Italiei, Nemo’s Garden Project al companiei italiene de scufundări oceanice, Ocean Reef Group, experimentează încă din 2012 cultivarea de căpșuni, orhidee, busuioc și salată în păstăi pe fundul oceanului.
În vreme ce, startup-ul canadian Agrisea este pionier în creșterea orezului în ocean. Având în vedere nevoia tot mai mare de calorii și o presiune mai mare asupra terenurilor pentru a cultiva astfel de culturi, având în vedere lipsa apei, oceanul ar putea oferi un nou orizont pentru cultivarea orezului.
Odată cu iesirea din pandemia generată de Covid-19, omenirea ar putea proiecta un viitor în care găsim culturi care sustenabile și curate. Iar produsele „Fabricate în Ocean” ar putea aparea cat mai curând pe rafturile supermaketurilor locale.
