În ultimii ani, în România permacultura a cunoscut o creștere abruptă, inclusiv în rândul fermierilor și persoanelor ce dau startul unei microferme. În momentul de față, majoritatea celor implicați în permacultură sunt persoane din mediul urban.
Fiind adesea asociată cu tineri la început de drum, persoane din curente alternative, ori ecologiști convinși, fără prea multă pregătire tehnică în agricultură sau experiență practică, imaginea curentului de permacultură în România are de suferit.
Pășunarea animelelor printre rândurile de pomi cu accesul la plante, restrictionat de gardul electric este doar un exemplu de amplasare a elementelor (animale și pomi) în spațiu, pentru beneficiul ambelor.
Permacultura este constituită din 2 părți:
- Tehnologia de producție, similară cu cea din agricultura ecologică
- Metodologia de proiectare, ca adaos la aceasta
Bineînteles și planificarea temporală este extrem de importantă, tehnologia de producție se schimbă, este nevoie de mici investiții în infrastructură (gard electric) și se vede în general necesitatea unor mici ajustări. Însă agricultorii mai iscusiți realizează rapid beneficile. Nu trebuie să uitam, orice noutate am adauga, întotdeauna este vorba de un întreg sistem ce trebuie adaptat și reglat cu atenție maximă.
Fie că vorbim de ferme, unde elementele principale sunt pomi fructiferi, arbori și plante perene, culturi anuale, pășuni, iazuri de irigat, infrastructură, clădiri și garduri sau de gospodării și grădini individuale, unde numărul acestora crește semnificativ, amplasarea, deci designul este ceea ce deosebește agricultura de permacultura.