Agricultura reuseste, in esenta, sa exceleze in productie, insa esueaza in implementarea unor strategii sustenabile. In fermele noastre se produc cantitati uriase de materie prima pentru combustibili, mancare si fibre pentru tesaturi, dar tot acest success se obtine in detrimentul sanatatii publice, al mediului si al productivitatii pe termen lung. Agricultura traditionala comporta o multitudine de probleme in ceea ce priveste conceptul de dezvoltare durabila. Practicile conventionale precum aratura frecventa si monoculturile degradeaza solul, utilizarea in exces a ierbicidelor a dus la aparitia unor super-buruieni, in vreme ce pierderile si scurgerile de fertilizanti genereaza degradarea mediului acvatic.
Sistemul nostru de productie a hranei se poate caracteriza ca fiind nesustenabil, insa vestea buna este ca un numar tot mai mare de fermieri-pionieri adopta noi sisteme de productie, care sunt sustenabile din punct de vedere social, economic si de mediu. Noile concepte de productie in ferme utilizeaza practici bazate pe ultimele cercetari stiintifice pentru a maximiza productivitatea, in vreme ce reduc degradarea mediului.
Iar unul dintre factorii care sunt supusi cel mai acut degradarii este solul. Principalele cauze care au contribuit la degradarea solului pana acum sunt tehnicile agricole care aplica tratamente chimice, defrisarile masive care cresc gradul de eroziune si incalzirea climatica. Oamenii de stiinta avertizeaza ca daca ritmul de degradare al solului se va mentine la aceiasi parametri, suprafata de teren arabil si productiv pe cap de locuitor in 2050 va fi doar un sfert din cat era inregistrata in 1960.
Calitatea unui sol este asigurata de rezerva de carbon organic pe care o detine. Un nivel ridicat de carbon organic reduce riscul de eroziune si asigura recolte mai stabile si mai mari, in special in contextul unor perioade secetoase.
Carbonul reprezinta aproximativ 60% din materia organica din sol, in vreme ce restul de 40% contine alte elemente importante, precum calciu, hidrogen, oxigen si nitrogen.
Carbonul organic din sol devine astfel baza pentru o agricultura rezilienta si sustenabila. Prin cresterea cantitatii de carbon stocat in sol putem reduce considerabil nivelul de CO2 din atmosfera, imbunatatind in acelasi timp sanatatea solului.
Care sunt cele mai bune practici pentru fixarea carbonului in sol
O serie de practici agricole si-au demonstrat potentialul in ridicarea nivelului de carbon organic din sol, cresterea pe termen lung a productivitatii si imbunatatirea proprietatilor fizice si biologice:
O prima masura pentru fixarea carbonului in sol o reprezinta reducerea la minim a araturii sau renuntarea complet la aceasta lucrare. In Romania, ca de altfel pe tot restul globului, tot mai multi fermieri aleg sa implementeze strategii “no-tillage”. Insamantarea directa, fara pregatirea terenului reduc perturbarile asociate cu preparea patului germinal, ceea ce permite reziduurilor de la recolta anterioara sa formeze materia organica din sol.
Printre bunele practici care previn degradarea solului se numara si diversificarea culturilor de rotatie.
Culturile precum trifoiul sau lucerna penetreaza solul cu un sistem extins de radacini, care conduc ulterior la formarea materiei organice, spre deosebire de culturile de porumb sau soia, care nu ofera acelasi beneficiu solului.
Utilizarea gunoiului de grajd, a compostului sau a reziduurilor forestiere determina, de asemenea, acumularea carbonului organic.
Totodata, aplicarea cantitatilor corecte de fertilizanti isi demonstreaza eficienta. Ingrasamintele asigura o crestere rapida a plantelor si contribuie la dezvoltarea radacinilor, adaugand materie organica in sol. Insa, aplicarea unei cantitatii prea mari de fertilizanti chimici conduce la eliberarea in atmosfera a doua puternice gaze cu efect de sera: protoxid de azot (N2O) si metan (CH4).
N2O este eliberat in atmosfera de pe terenurile agricole, in principal din cauza transformarii microbiene a ingrasamintelor din soluri, ce contin nitrogen. Emisiile de N2O reprezinta peste jumatate din totalul emisiilor din agricultura.
Nivelul redus de carbon din sol, care genereaza pierderi in calitatea si productivitatea terenurilor agricole reprezinta deja o situatie globala critica. Fermierii de pretutindeni trebuie sa raspunda provocarii de a administra o relatie complexa intre practicile conventionale ale fermei si stoparea degradarii solului.
