Obiectivele de sustenabilitate în sectorul agroalimentar sunt realizabile, însă există riscul de a fi subminate de politicile comerciale slabe, a constatat o nouă evaluare a oamenilor de știință din cadrul Comisiei Europene.
Raportul mult așteptat, realizat de cercetătorii de la Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (CCR) și publicat la 11 august, a explorat impactul potențial al reformei programului de subvenții agricole al UE, Politica Agricolă Comună (PAC), asupra sectorului în ceea ce privește indicatorii de mediu selectați, producția, veniturile, prețurile și comerțul.
Mai exact, s-a axat pe impactul a patru obiective selectate din două politici emblematice ale UE, strategia Farm to Fork (F2F) și strategia pentru biodiversitate, considerate a avea cel mai mare potențial de a afecta mediul agricol și producția.
Deși a evidențiat „amploarea” provocării cu care se va confrunta sectorul în tranziția de mediu, raportul a constatat că obiectivele de sustenabilitate, inclusiv stimularea agriculturii organice și reducerea utilizării produselor agrochimice, sunt la îndemână.
Aceste strategii, împreună cu noua PAC, a concluzionat raportul, ar putea constata o reducere cu 28,4% a emisiilor de GES din sectorul agricol până în 2030.
De asemenea, a subliniat că proiectarea planurilor strategice naționale ale PAC ale statelor membre stă la baza succesului tranziției durabile.
Prin aceste planuri naționale, țările vor stabili modul în care intenționează să îndeplinească cele nouă obiective la nivelul UE utilizând instrumentele PAC ca parte a unei încercări de a facilita o abordare mai flexibilă și mai direcționată a PAC.
Raportul a recunoscut că o parte semnificativă a câștigurilor în ceea ce privește emisiile în UE este transmisă către alte regiuni ale lumii și a solicitat analize suplimentare asupra obiectivelor și modelelor care iau în considerare acordurile internaționale și angajamentele țărilor din afara UE de a reduce emisiile de GES.
Cu toate acestea, a subliniat, de asemenea, că scurgerile ar putea fi reduse în continuare dacă se obține o cerere mai mică de carne prin modificări ale dietei sau prin reducerea deșeurilor alimentare care ar limita necesitatea importurilor pentru a înlocui producția internă redusă.
„Să ne amintim că o cincime din alimentele UE se risipesc și că două treimi din producția noastră de cereale este folosită pentru hrana animalelor, astfel încât acest compromis ar putea fi ușor absorbit fără efecte semnificative asupra sistemului alimentar”, a spus Jabier Ruiz, ofițer superior în politica agricolă la biroul european al World Wildlife Fund, adăugând că orice reducere a randamentelor ar fi „neglijabilă” în contextul consumului și producției globale a UE.
