Există 17 substanțe nutritive importante pentru plante, toate piese diferite ale aceluiași puzzle. Plantele trebuie să obțină acești nutrienți din mediul lor și din diferite surse pentru a crește optim. Cei trei nutrienți primari sunt azotul (N), fosforul (P) și potasiul (K), urmat de trei nutrienți secundari calciu (Ca), magneziu (Mg) și sulf (S) și alți unsprezece micronutrienți.
Plantele au nevoie de o disponibilitate permanentă a tuturor nutrienților, proporțional cu nevoile lor zilnice. Acești nutrienți trebuie să fie introdusi în sol după recoltarea plantelor, iar acest lucru se face prin utilizarea îngrășămintelor organice și / sau minerale. Print-o fertilizare echilibrată planta are acces la o cantitate adecvată de nutrienți în fiecare etapă de creștere, evitându-se excesul sau carența îngrãșãmintelor. Acest lucru permite culturii să-și optimizeze utilizarea nutrienților și asigură o creștere puternică, sănătoasă și productivă a culturilor, reducând în același timp impactul asupra mediului.
Ce este nutriția echilibrată a plantelor?
Potrivit legii minimului, formulată de chimistul agricol german Justus Liebig, in 1840, creșterea plantelor nu este dictată de resursele totale disponibile, ci de cea mai redusă resursă.
O deficiență într-un nutrient nu poate fi compensată printr-un surplus de oricare dintre celelalte. Prin urmare, un singur nutrient nu poate asigura randamentul, iar echilibrul dintre substanțe nutritive este esențial pentru a asigura obținerea de randamente în funcție de potențialul genetic al culturilor.
Principalele reguli pentru obținerea unei nutriții echilibrate a plantelor
Alegerea corectă îngrășămintelor în funcție de tipul culturii
Diferitele specii de culturi au cerințe nutritive diferite și există o gamă largă de îngrășăminte cu profiluri variate care pot indeplini aceste cerințe.
Stabilirea cantității necesare de fertilizanti
Înțelegerea nevoilor nutritive ale unei culturi pe parcursul ciclului său de creștere este primul pas pentru calcularea unei rate adecvate de aplicare a îngrășămintelor. Un exces de nutrienți va provoca pagube mediului, în timp ce o insuficiență va limita randamentul culturilor.
Aplicarea substanțelor nutritive în perioada optimă
Pentru producții optime, nutrienții trebuie să fie disponibili pentru o cultură pe măsură ce se deplasează prin diferitele sale etape de creștere. Dar dacă un nutrient este prezent în sol pentru o perioadă îndelungată înainte de preluarea recoltei, acesta se poate deplasa în afara zonei radiculare sau poate fi transformat într-o formă mai puțin disponibilă plantelor.
Perioadele când se aplica îngrăşăminte trebuie stabilite în funcţie de diferite condiţii:
- cât mai devreme posibil, în cadrul perioadei de creştere a culturilor, pentru a maximiza preluarea nutrienţilor de culturi şi a minimiza riscul poluării
- evitarea aplicarea lor în perioadele de extra-sezon
- în anumite areale, în special pe soluri subţiri, dezvoltate pe calcare, există pericol iminent de poluare a apelor subterane. În funcţie de specificul local, întotdeauna acest pericol trebuie luat în considerare când se aplică îngrăşăminte în astfel de areale cu risc ridicat.
- condiţiile meteorologice, starea solului şi a resurselor de apă care fac ineficientă sau riscantă aplicarea îngrăşămintelor organice pe teren şi trebuie luate măsurile necesare pentru evitarea poluării apelor.
