Analiza ADN și datarea cu carbon arată că, în urmă cu aproximativ 5.400 de ani, omul a domesticit gaina prin creșterea selectivă a păsărilor de junglă. Astăzi, există sute de rase diferite de pui domestici în lume.
În general, există două tipuri de pui de crescătorie – pentru ouă și pentru carne. Majoritatea găinilor ouătoare sunt sacrificate în jur de 16 luni, când producția devine mai puțin fiabilă.
La începutul secolului XX, producția de ouă a devenit intensă, iar găinile au început să fie adăpostite în cuști de sârmă, în interiorul halelor de producție. Hrana păsărilor a început să fie îmbogățită cu vitamine,iar temperaturile controlate și mișcarea restricționată au contribui la creșterea perfomenței.
Astfel, un număr uriaș de găini stivuite în baterii a generat o piaţă abundentă de ouă ieftine.
În cele din urmă, o creștere a preocupării publice pentru bunăstarea animalelor, precum și cercetarea, au dus la interzicerea în 2012 a agriculturii cu baterii în Europa.
În SUA, în 2017, mai multe lanțuri importante, inclusiv McDonalds, Nestle și Subway, au anunțat că vor utiliza în produsele lor doar ouă provenite de la găini crescute la sol.
Cu toate acestea, nu există nicio interdicție generală pentru creșterea păsărilor în cuști. UE permite sisteme de baterii îmbunătățite, în care adăposturile trebuie să asigure cel puțin 750 cm2 de spaţiu , să fie dotate de stinghii de odihnă, cuibar și asternut. Dar unele voci susțin că acest lucru nu este suficient.
Agricultura în cuști și-a câștigat reputația de a fi crudă și inumană. Cu toate acestea, si alte sisteme de creștere ridică probleme. În exploatările la sol – fără ieșire la aer liber (cage free) – găinile sunt crescute în hale aglomerate fără ieșire la aer liber.
Din cauza stresului creat de condițiile din aceste ferme, unde găinile sunt aglomerate în spații restrânse, acestea înnebunesc și ajung să se rănească unele pe altele, uneori ajungând chiar și la canibalism.
Alte practici frecvente în ferme presupun năpârlirea forțată prin metode care presupun retragerea hranei, a apei sau a luminii sau care sunt bazate pe administrarea diferitelor substanțe, inclusiv hormoni.
Deoarece creșterea în cuști favorizează apariția a numeroase boli și sporește riscul de rezistență la antibiotice, tranziția spre sisteme alternative de creștere este necesară nu numai pentru bunăstarea animalelor, ci și pentru siguranța alimentară a consumatorului.
La nivel global, sute de companii au promis că vor face tranziția către sisteme fără cuști în ceea ce privește aprovizionarea cu ouă, atât pentru cele folosite ca ingredient, cât și cele pentru consumul direct, iar acest număr crește cu fiecare zi.
