Valeriana se cultivă in partea subterană, rizomul și rădăcia, deoarece, această plantă își formează la început o rozetă de frunze, apoi (la sfârsitul vegetației sau în anul al doilea) tulpina va florifera.
Experții spun, că partea subterana conține ulei volatil (0,05-0,25% în produsul proaspăt și 0,25-2,5% în cel uscat) al cărui component principal este izovaleriantul de bornil (care imprimă mirosul specific materiei prime), precum și alți compuși (acid izovalerianic, acid valerenic, alcaloizi, tanin, antibiotice, iridoide etc.).
Pentru producția de rădăcini se cultivă ca plantă anuală, iar cele mai bune rezultate au fost obţinute când valeriana a fost semănată în luna august. De asemenea, rezultate bune s-au obţinut când semănatul s-a făcut în pragul iernii (atunci când umiditatea solului nu este corespunzătoare) sau primăvara foarte timpuriu (numai în cazuri extreme, deoarece producţia de rădăcini se reduce. De aceea această etapă de semănat este mai puţin indicată). Densitatea culturii este de 20-30 plante/metrul pătrat, iar distanţa între rânduri este de 50 centimetri.
Adâncimea de semănat este de circa 0,5-1 cm pe terenul care, de obicei, formează crustă şi de 1,5-2 cm, atunci când valeriana este semănată pe soluri mai uşoare. Cantităţile de sămânţă folosite pentru cazurile de semănat amintite sunt: 4-6 kilograme/hectar, când se seamănă vara; 8 kilograme/hectar când se seamănă în pragul iernii.
Zonele favorabile de cultură sunt cele cu umiditate suficientă și cu temperaturi moderate în timpul verii (zonele de raspândire naturală a plantei).
