Romania nu a reușit în 30 de ani să dezvolte un sistem competitiv pentru colectarea, comercializarea și procesarea producției agricole, mai ales dacã vorbim de ceea ce produc peste 200.000 de mici fermieri.
Da, câteva cooperative s-au format și da, piețele agroalimentare s-au extins. Însă, în plinã pandemie de coronavirus, micii fermieri au rămas izolați. Legumele, carnea, laptele rămân pe stoc, fară a ajunge la consumator, în condițiile în care rafturile magazinelor sunt tot mai goale. Internetul este plin în aceste zile cu anunțurile lor disperate. Platformele de agricultura prezinta zilnic cazurile extreme ale producătorilor locali.
Cum am ajuns aici?
Prin culpa comuna. Primul vinovat este, normal, statul roman. Pentru că a eșuat în a gândi și implementa proiecte regionale, pentru a le oferi acces la finanțare, la depozitare, comercializare și procesare. Și micii fermieri au partea lor de vina, pentru că au refuzat insistent asocierea în cooperative agricole, ceea ce le-ar fi dat șansă unor investiții cu fonduri europene, pentru colectare, depozitare și chiar procesare.
Micul fermier – producător de legume – asigura peste 70% din consumul intern. Da, peste 70%! El vinde pe trei canale : în piață agroalimentara – 60%, în marile rețele de supermarketuri – 20%, către mari centre de colectare și procesare 20%. În aceste zile, prima producție de legume pentru anul 2020 poate fi livrata. Dar din păcate lipsește. Cam de peste tot.
De ce ? Pentru că :
- Micul producător înseamnă munca în familie. Cu mulți fermieri la vârste înaintate. Frica, restricțiile, lipsa unor masuri coerente – toate – fie l-au determinat să nu meargă în piață, fie i-a fost restricționat accesul în piață.
- Marile lanțuri comerciale se aprovizionau de la cooperative regionale sau din import. Nu au acces la micul producător local, nu îi cunosc pe acești oameni, nu au echipe prin care să ajungă la fiecare fermier.
- Prea multe autorități locale au decis, în grabã, închiderea piețelor agroalimentare. O mare greșeală! Acolo poți găsi produse proaspete, locale, într-un spatiu mult mai sigur – majoritatea fiind amenajate în spatii deschise.
- Primele restricții de circulație adoptate de Guvern nu au luat în calcul efectele pentru agriculturã. Abia în seara de 24 martie, în noua ordonanță, agricultorii sunt exceptați de la restricțiile de circulație, chiar și cei cu vârstă peste 65 de ani. Însă cele peste 10 zile în care a fost limitat accesul în piețe, atât al vânzătorilor cât și al cumpărătorilor, au condus către închiderea acestui lanț scurt de aprovizionare.
Ce putem însă face pentru a repune în mișcare lanțul scurt, pentru a pastra siguranța alimentarã dar și pentru a salva producătorul local.
1. Administrația locala :
- Va trebui să mențină deschise spaţiile agroalimentare publice. Să permită accesul doar pentru producătorii locali atestați, eliminând astfel creșterea artificialã a preţurilor (a specula).
- Va trebui să asigure igienizarea și dezinfectarea acestor spatii, să ofere echipamente de protecție pentru vânzători, pentru că din păcate, mulți nu au de unde să își procure măști și mănuși.
- Să scadă consistent sau să elimine chiria pentru spatiile din piață agroalimentara, pentru o perioada de minim 60 de zile, pentru a-i ajuta pe acești producători.
- Să asigure accesul și să informeze populația asupra programului din piaţa publica. – Să asigure zone de descărcare în zona din apropierea piețelor.
- Să întocmească reguli de siguranță pentru aceasta perioada, un program adaptat restricțiilor și să asigure informarea privind programul de funcționare.
2. Agenția de plati și intervenție pentru agricultura (APIA) este instituția care colectează datele tuturor producătorilor agricoli ( cultura, suprafață, localitate, număr de telefon, adresa de e-mail), pentru că aici se depun cererile pentru plata subvențiilor.
Prin urmare, fiecare centru județean APIA ar trebui să :
- Îi informeze pe producătorii agricoli asupra centrelor de colectare și vânzare, asupra programului de funcționare și a regulilor adoptate de fiecare administrație localã.
- Să extindă sistemul electronic de relații contractuale ( care momentan exista în sectorul de produse lactate pe filiera producător-procesator ) și pentru producătorii de carne, legume, fructe, oua și alte alimente de baza. Doar că în acest caz sistemul ar trebui să faciliteze, nu să oblige, relația producător – comerciant. Astfel, lanțurile comerciale, care au azi probleme serioase în lanțul de aprovizionare, și-ar putea găsi furnizori locali, cu produse proaspete. Iar producătorii cu suprafețe medii ar reuși să își comercializeze produsele.
3. Marile lanțuri comerciale ar trebui să ofere sprijin pentru Ministerul Agriculturii și APIA, pentru a dezvolta un sistem de achiziții rapid, pentru că astfel să își poată servi clienții. Sprijinul ar trebui să fie în primul rand de resurse pentru dezvoltarea sistemului, dar după aceea și logistic pentru preluarea acestor produse de la producători. Însă pot deveni adevărate centre de colectare locale în aceasta perioada.
4. Direcțiile sanitare veterinare (DSVSA) vor trebui să propună și să implementeze, în scurt timp, un set de masuri prin care să asigure siguranță alimentara și analiza produselor la recepție. În cazul produselor de origine animala, ar trebui să asigure inspecția în timp util în ferma, fară întârziere și să răspundă tuturor cererilor.
5. Ministerul Agriculturii ar trebui să transfere rapid sume din celelalte programe de finanțare, pentru achiziția urgenta a unor laboratoare mobile, pentru a facilita analiza și aprobarea la vânzare a produselor de origine animala. Dar nu doar atât. Ar trebui să elimine taxele pentru realizarea acestor analize, pentru o perioada de minim 60 de zile.
Și pentru că tot ar fi trebui să ajungă, cam de 12 luni, acele abatoare mobile, acum ar trebui urgentatã livarea acestor unități. Pentru că procesatorii reclamã lipsa materiei prime, mulți având furnizori din Spania sau din Germania.
Ministerul Agriculturii, împreună cu Ministerul Economiei, ar trebui să aducă repede în aprobare, un proiect pentru a asigura finanțarea micilor producători agricoli, mai ales că foarte mulți dintre ei aveau în perioada următoare credite în aprobare. Și fară o finanțare a activității, ei nu vor putea continua procesul de producție.
6. Noi, consumatorii, ar trebui să verificam programul spaţiilor agroalimentare publice, să le cerem autorităților locale deschiderea și păstrarea în bune condiții de igiena și siguranță a acestora. Îi putem sprijini pe micii fermieri, achiziționând produse locale, proaspete.
În astfel de momente, realizam cât de importanta este producția interna de alimente și medicamente.
Sunt produse prioritare, indiferent de situația economica sau de conjunctura europeana. În Romania însă, este și o problema socialã. Pentru că micii producători, peste 200.000 la număr, înseamnă peste jumătate de milion de oameni, pentru care acesta este și singurul venit.
