Până în 2050, vor fi 9,3 miliarde de oameni: cu 1,5 miliarde mai mult decât astăzi. Acești oameni vor trebui să fie hrăniți, de preferință în moduri care ne mențin mediul cât mai curat posibil.
În timp ce astăzi, aproximativ jumătate din proteinele noastre sunt furnizate de produse de origine animală, Organizația Națiunilor Unite estimează că, în 30 de ani, industria cărnii va putea satisface doar aproximativ 27% din cererea de proteine.
Algele reprezintă o alternativă la sursele tradiționale de proteine, deoarece mai mult de jumătate din substanța lor uscată constă în proteine.
Microalgele sau „fitoplanctonul” trăiesc în apă dulce și sărată, unde formează baza lanțului alimentar. Ele constau din celule separate, care apar uneori în grupuri mici sau lanțuri. În total, există aproximativ între 200.000 și 800.000 de soiuri de alge. Cu o astfel de varietate, algele garantează o serie de proprietăți și posibilități pentru diferite aplicații, chiar și în industria alimentară.
Beneficiile algelor asupra sănătății
Algele Spirulina pot conține până la 63% proteine. Pentru comparație: soia (o sursă importantă de proteine pe bază de plante) conține doar 40% proteine.
Pe lângă faptul că sunt mici bombe proteice, algele sunt și surse sustenabile de acizi grași Omega-3 cu lanț lung. În prezent, obținem acești acizi grași în principal din pește sau din ulei de pește – ceea ce pare un cerc vicios, având în vedere că peștii își obțin Omega-3 din alge. Dar cu pescuitul excesiv și creșterea dietelor vegetariene în întreaga lume, algele pot fi o alternativă atractivă.
Beneficiile de mediu ale algelor
Algele cresc foarte rapid și necesită relativ puține resurse. Evaluările arată că producția algelor este mult mai sustenabilă decât cea a plantelor. În comparație cu alte surse de proteine, acestea necesită mult mai puține substanțe chimice pentru protecția culturilor. În plus, emit mult mai puține gaze cu efect de seră.
Datorită naturii eficiente a algelor, cultivarea lor necesită, de asemenea, mai puține îngrășăminte. Nu numai că utilizează cu atenție resurse prețioase precum apa și pământul, dar sunt, de asemenea, mult mai bune decât alte surse de proteine pentru a transforma nutrienții din îngrășăminte în alimente.
De exemplu, blocurile de proteine din carne provin inițial din furaje, care sunt fabricate din plante care își obțin nutrienții din îngrășământ artificial. Majoritatea substanțelor nutritive pe care agricultorii le adaugă inițial la astfel de plante, se pierd în procesul de îngrășare a pământului.
Prin urmare, se estimează ca o bucată de carne are doar 14% din substanțele nutritive adăugate inițial de fermieri. La legume, aproximativ jumătate din substanțele nutritive originale se pierd. Apoi, în timpul procesării, distribuției și preparării alimentelor, se pierd mai mulți nutrienți. Dar cu microalge, substanțele nutritive sunt reținute la o rată mult mai mare.
Dificultățile pieței algelor
Cu toate că producția de alge are puternice note sustenabile, prețul cu care ajung pe raftul magazinelor împiedică scalarea consumului.
„Algele sunt un produs de nișă scump”, clarifică Imogen Foubert, șeful laboratorului Food & Lipids de la KU Leuven, care a făcut multe cercetări cu privire la grăsimile din microalge. „Producția actuală are loc doar la scară foarte mică. Pe măsură ce începem să cultivăm mai mult, algele vor deveni mai accesibile. Dar cred că vor rămâne în continuare un produs scump. Industria și lumea științifică încep să-și dea seama că algele vor fi cel mai probabil folosite în porții mici cu efecte mari – cum ar fi înlocuirea uleiului de pește ca sursă de acizi grași Omega-3 în margarină sau suplimente. Aceste prime aplicații ar putea spori producția de alge, ceea ce ar ajuta la scăderea prețului produsului. Abia atunci putem merge către consumul industrial.”
Reglementările UE privind algele
Deocamdată, producția de alge și alte produse microbiene este îngreunată de legislația europeană privind „alimentele noi”. Conform reglementărilor UE, alimentele care nu au fost vândute în UE înainte de 15 mai 1997 sunt considerate „noi” și ar avea nevoie de dovezi clare că sunt sigure și nu prezintă riscuri pentru sănătate.
Deoarece toate microalgele – cu excepția Spirulinei și Chlorelei – sunt clasificate ca „noi”, acestea ar trebui să treacă prin proceduri îndelungate pentru a dovedi că îndeplinesc standardele de siguranță.
