În ciuda faptului că a devenit o băutură la moda de numai câțiva ani, kombucha are o tradiție de mai bine de 2.000 de ani. Se face dintr-o infuzie de ceai verde sau negru adăugată la o colonie simbiotică de bacterii, enzime și drojdii numită SCOBY.
Originară din China antică, băutura a devenit populară datorită beneficiilor sale nutriționale. Un împărat japonez a fost vindecat consumând kombucha și, de atunci, berea a fost cunoscută ca „elixir de viață” și „tinerețe eternă”: o băutură funcțională, bogată în probiotice.
Consumul acestei băuturi crește rapid datorită proprietăților sale detoxifiante și digestive. Kombucha reduce nivelul colesterolului și tensiunea arterială, promovează sănătatea intestinală și stimulează sistemul imunitar. Iar aceste proprietăți sunt din ce în ce mai solicitate de către consumatorii din întreaga lume.
O piață globală emergentă
Conform datelor Industry ARC, dimensiunea pieței kombucha a fost de aproximativ 1,9 miliarde de dolari în 2019 și se așteaptă să crească la o rată anuală de 16,8% până în 2025.
America de Nord conduce piața în ceea ce privește veniturile, deținând ponderea majoră a industriei globale (38,6%). Statele Unite și Canada sunt cele două țări care reprezintă majoritatea producătorilor pieței actuale (atât convenționale, cât și organice). Se preconizează că Europa va avea o creștere substanțială, în special în țări precum Germania, Franța, Italia, Spania și Regatul Unit.
Deși piața kombucha este încă subdezvoltată în țările asiatice, regiunea Asia-Pacific câștigă aderență pentru piața internațională, datorită schimbării stilului de viață și a modelelor de consum. Iar previziunile evidențiază rolul Chinei, Indiei, Australiei și Japoniei ca cei mai mari jucători emergenți de pe piață.
Kombucha este obtinuta prin fermentarea ceaiului, utilizand o cultura simbiotica de bacterii si drojdie, denumita „mama”. Este foarte similara cu cea care se gaseste si in otetul din cidru de mere tulbure.
Populatiile microbiene din cultura mama de obicei variaza, dar, ca si certitudine, componenta de drojdie va include de cele mai multe ori Saccharomyces cerevisiae, iar cea bacteriana va avea aproape intotdeauna Gluconacetobacter xylinus, pentru a oxida alcooli produsi de drojdie in acid acetic.
