Politica Agricolă Comună (PAC), vârful de lance al strategiei UE pentru agricultură și-a demonstrat încă o dată ineficiența, după ce un raport recent al Curții de Conturi Europene a evidențiat faptul că declinul biodiversității pe terenurile agricole continuã.
Uniunea Europeană nu a reușit, prin PAC, să inverseze declinul pe care îl înregistrează biodiversitatea de mai multe decenii, iar agricultura intensivă rămâne o cauză principală a pierderii biodiversității. Curtea a identificat lacune în Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020, precum și în coordonarea acesteia cu PAC.
„Până în prezent, PAC a fost insuficientă pentru a contracara declinul biodiversității pe terenurile agricole, o amenințare majoră atât pentru agricultură, cât și pentru mediu”, a declarat domnul Viorel Ștefan, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de raport.
În 2011, Comisia Europeană a adoptat o strategie de stopare a pierderii biodiversității până în 2020. Liderii UE s-au angajat să crească contribuția agriculturii și a silviculturii la conservarea biodiversității, precum și să obțină o „îmbunătățire măsurabilă” a stării de conservare a speciilor și a habitatelor care sunt afectate de agricultură.
Cu toate acestea, în pofida măsurilor specifice adoptate, numărul de specii de pe terenurile agricole și varietatea acestor specii au înregistrat un declin de-a lungul mai multor ani. Din 1990, populațiile de păsări de câmp și de fluturi de câmp – un bun indicator al schimbărilor – s-au redus cu peste 30 %. Agricultura intensivă a dus la o scădere a abundenței și a diversității vegetației naturale și, în consecință, a faunei, și rămâne o cauză principală a pierderii biodiversității.
În plus, potrivit auditului Curții de Conturi, strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 nu stabilise obiective măsurabile pentru agricultură, ceea ce a făcut ca evaluarea progreselor înregistrate și a performanței acțiunilor finanțate de UE să fie dificilă.
S-a constatat, de asemenea, o coordonare deficitară între politicile și strategiile UE în domeniul biodiversității, ceea ce a condus, de exemplu, la incapacitatea de a stopa declinul diversității genetice – unul dintre nivelurile biodiversității.
Plățile directe către fermieri efectuate în cadrul PAC reprezintă aproximativ 70 % din totalul cheltuielilor agricole ale UE, însă modul în care Comisia urmărește cheltuielile efectuate în cadrul PAC în favoarea biodiversității nu este fiabil, întrucât supraestimează contribuția unor măsuri la biodiversitate. În plus, efectul acestor plăți asupra biodiversității pe terenurile agricole este limitat sau necunoscut.
Deși unele cerințe privind plățile directe, în special „înverzirea” și „ecocondiționalitatea”, au potențialul de a îmbunătăți biodiversitatea, Comisia și statele membre au favorizat opțiunile cu impact scăzut, cum ar fi culturile secundare sau cele fixatoare de azot.
Curtea a constatat, totodată, că regimul de sancțiuni legate de ecocondiționalitate nu a avut un impact clar asupra biodiversității pe terenurile agricole și că potențialul înverzirii nu a fost suficient exploatat. Programele de dezvoltare rurală, în special cele care susțin practicile agricole favorabile pentru mediu care depășesc obligațiile legale relevante, au un potențial mai mare în materie de biodiversitate decât plățile directe. Cu toate acestea, statele membre folosesc rareori măsuri cu impact ridicat, precum scheme bazate pe rezultate, preferându-le pe cele mai puțin exigente și mai puțin benefice pentru mediu („verde deschis”), care sunt mai populare în rândul fermierilor.
Curtea de Conturi a emis concluziile auditului în urma vizitelor stabilite în Cipru, Germania, Irlanda, Polonia și România. Instituția recomandă Comisiei să coordoneze mai bine strategia în domeniul biodiversității pentru 2030, să sporească contribuția adusă la biodiversitate prin plăți directe și prin acțiuni de dezvoltare rurală, să urmărească cu mai multă acuratețe cheltuielile bugetare și să dezvolte indicatori fiabili pentru a evalua impactul PAC.
