Valeriana este cunoscută ca fiind una din cele mai bune calmante ale întregului sistem nervos, se foloseste ca sedativ nervos, calmant cardiac, hipotensiv, în insomnii sau nevroze cardiace.
Intră în compoziția extraveralului și a altor produse precum și a ceaiurilor: calmant gastric, sedativ și calmant împotriva tulburărilor cardiace. Principalii activi , uleiul volatil, acizii, alcaloizii și iridoidele, din rizomii și rădăcinile de valeriană au acțiune sedativă asupra sistemului nervos și cardiac.
Deoarece efectele benefice ale plantei de valeriană asigură confortul sistemelor vitale ale corpului uman, recoltarea, îngrijirea și păstrarea plantei de valeriană reprezintă o importanță deosebită. Astfel că, în primul an de vegetaţie, recoltarea se face în lunile octombrie-noiembrie. Nu se va recolta primăvara, deoarece calitatea este inferioară, mai ales dacă au pornit în vegetaţie mugurii.
După recoltare, rădăcinile se decoletează, se curăţă de pământ, se aşază în coşuri de nuiele şi se spală într-un şuvoi de apă pentru a nu pierde uleiul volatil. Durata păstrării este una scurtă, de numai 5-10 minute.
După recoltare, procedeul de îngrijire al plantei este uscarea. Astfel că uscarea se efectuează așezând rădăcinile în straturi de 10-15 cm grosime, pe stelaje, pentru scurgerea apei şi zvântare. Rădăcinile uscate se împachetează prin presare, în baloturi de 50-100 kilograme.
Păstrarea se poate face în vrac, în încăperi uscate sau poduri bine aerisite şi curate sau se depozitează separat, pentru a nu împrumuta mirosul specific valerianei altor produse. Producţiile obţinute sunt de circa 12-14 qintale/hectar rădăcini uscate şi de 3,5-5 qintale seminţe.
Pentru consum, depășirea anumitor doze are efecte negative asupra tubului digestiv, iar folosirea valerianei neîntrerupt duce la obișnuință.
