Noile date climatice de la Organizația Meteorologică Mondială (OMM) prevăd că temperatura medie anuală este probabil să fie cu cel puțin 1.0 ° C peste nivelurile preindustriale (1850-1900) în fiecare din următorii cinci ani (2020-2024) și există șanse de 20% ca acesta să depășească 1,5 ° C în următorul an, informează UNEP( Programul Națiunilor Unite pentru Mediu).
O temperatura medie anuală cu 1.5 grade Celsius mai ridicată față de epoca industrială ar marca punctul în care consecințele legate de încălzirea globală devin din ce în ce mai severe și mai dificile, iar procesele de adaptare si protejare a populației din ce în ce mai costisitoare.
Efectele încălzirii cu 1.5 grade C includ pierderea a 70% din barierele de corali, și reducerea cu 50% a populatiilor de insecte, inclusiv a polenizatorilor alimentari, până la sfârșitul secolului. Un astfel de scenariu generează probleme de securitate alimentară la nivel mondial, pe lângă accelerare frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme .
Temperatura medie anuala este deja mai ridicată cu 1 grad comparativ cu datele din epoca pre-industrială. În ultimii cinci ani s-au înregistrat cele mai calde temperaturi din istorie, iar în acest an, întreaga planetă a avut cea mai caldă lună mai de când se monitorizează temperatura.
Încălzirea cea mai rapidă este în Arctica și Antarctica
Dacă regiunea tropicelor şi latitudinile medii ale emisferei sudice sunt zonele unde temperaturile sunt asteptate sã înregistreze cele mai mici modificări, la polul opus este Arctica, unde temperatura se încalzește de doua ori mai repede față de restul lumii . În Siberia Arctica s-au atins, de asemenea, temperaturi record. La data de 20 iunie, micul oraș siberian Verkhoyansk a înregistrat un maxim istoric de 38 de grade Celsius, fiind cea mai caldă lună din istorie.
Arctica în flăcari şi incendiile zombie
Pe măsură ce Arctica se încălzește, în zonă se declanșează incendii de vegetație. Aerul extrem de cald elimină umezeala din pământ de-a lungul pădurilor boreale și a tundrei din regiune, creând condiții perfecte pentru ca focurile sălbatice să ardă mai intens și pe suprafețe mai mari. Un astfel de sol dens oferă, de asemenea, condiții pentru așa-numitele „incendii zombie”, incendii care continuă să ardă sub pământ, iar după o perioadă se reaprind la suprafață, ceea ce le face foarte greu de controlat.
Incendiile din regiunea arctică au consecințe grave, deoarece tundra arctică este un exponent al sechestrării de carbon, ceea ce înseamnă că absoarbe o cantitate mare de dioxid de carbon și o transformă în compuși de carbon care alcătuiesc structura sa vegetativă densă. Atunci când tundra arde, eliberează emisii de carbon de o magnitudine mult mai mare decât atunci când arde o pădure obișnuită. Totodată, solul specific regiunii nu poate fi restaurat rapid, De asemenea, nu poate fi restaurat rapid, deoarece face parte dintr-un ecosistem care se dezvoltă în mii de ani.
În iunie 2020, un total estimat de 59 de megatone de CO2 au fost eliberate în atmosferă – marcând cele mai mari emisii înregistrate în cei 18 ani de monitorizare a atmosferei in sistemul Copernicus Monitoring Atmoshere (CAMS).
Conform cercetătorilor, dacă nu vom limita încălzirea globală la 1.5 grade Celsius, vom asista la niște schimbări semnificative ale lumii, printre care și pierderea totală a coralilor, creșterea nivelului mării cu 10 cm și efecte semnificative asupra temperaturii și acidității oceanelor, precum și asupra abilității de a crește culturi cum ar fi orez, grâu și porumb.
Cele mai eficiente măsuri pe care le putem implementa pentru limitarea încălzirii la 1.5 grade Celsius sunt:
- Reducerea emisiilor de carbon cu 45% față de nivelurile din 2010 până în 2030;
- Utilizarea enrgiei regenerabile pentru aproximativ 85% din electricitatea globală până în 2050;
- Eliminarea carbunelui din producția de energie
- Reducerea la zero a emisiilor de carbon după 2030
