Ţãrile dezvoltate ar putea fi obligate la plata unor contribuţii financiare semnificative cãtre ţãri cu o biodiversitate dezvoltatã, precum Brazilia. Statele cu ecosisteme care susţin viaţa, precum pãdurea amazonianã, ar putea primi miliarde de dolari pentru serviciul pe care aceste bogãţii ale naturii îl fac întregii planete. Iniţiativa, care a fost propusã la sediul FAO din Roma, in cadrul negocierilor unui acord de mediu precum cel din Paris, îşi propune stabilirea unui obiectiv global de gestionare a pierderii biodiversitãţii, echivalent cu ţintele de reducere a încãlzirii globale. Conservaţioniştii spera ca astfel sã raspundã semnalelor de alarma emise de omenii de ştiinţã din toata lumea, care avertizeaza cã activitatea umanã genereaza a şasea extincţie in masã din istoria Terrei.
Delegaţii din 140 de ţãri s-au întâlnit pentru a dezbate pentru prima datã un draft al unui acord cu 20 de puncte de lucru, care include propuneri privind protejarea unei treimi din oceanele şi pãmânturile lumii, reducerea poluãrii şi utilizarea nutrienţilor in exces cu pana la 50%.
Pe parcursul discuţiilor, câteva ţãri africane şi latino-americane şi-au exprimat nevoia de sprijin financiar pentru a proteja ecosistemele care oferã suport vieţii.
Convenţia-cadru a ONU pentru Schimbarile Climatice conţine deja o serie de scheme de granturi mici, prin care ţãrile cu suprafeţe mari de pãduri primesc ajutor financiar pentru a reduce emisiile de gaze rezultate in urma deşertificãrilor, însã potrivit echipei de negociatori a Braziliei, acest sprijin nu este suficient.
Printre ţãrile cu un bogat patrimoniu al biodiversitãţii se numara China, Columbia, Republica Democratã Congo şi India. Dacã va fi adoptatã, mãsura de sprijin financiar ar urma sã ajute ţãrile sãrace, dar cu o diversitate dezvoltatã sã conserve ecosistemele esenţiale vieţii.
In ciuda discuţiilor axate pe biodiversitate, multe ONG-uri şi-au exprimat dezamãgirea cu privire la gradul de urgenţã la care participanţii conventiei ONU au încadrat declinul ecosistemelor.
“Relaţia noastra cu natura este periculos de dezechilibratã. 1 milion de specii sunt ameninţate cu dispariţia, iar modalitatea prin care producem şi consumãm în prezent riscã sã producã pagube iremediabile tocmai sistemului natural care susţine existenţa umanã şi prosperitatea, fie cã vorbim de pãduri, oceane sau râuri. Este dezamãgitor sã asişti la stabilirea unor obiective lipsite de ambiţie, in timp ce comunitatea ştiinţificã şi societatea cer acţiuni urgente”, a declarat Marco Lambertini, director general al organizaţiei internaţionale World Wide Fund for Nature(WWF International), citat de The Guardian.
Cele mai probabile cinci riscuri cu care ne confruntãm în urmãtorul deceniu sunt, pentru prima datã, toate legate de mediu, conform Global Risks Report 2020 (Raportul privind riscurile globale 2020) lansat de Forumul Economic Mondial, înainte de intâlnirea anualã de la Davos.
Raportul, bazat pe un sondaj la care au participat peste 750 de factori de decizie din companii, guverne şi societatea civilã, a constatat cã dintre toate riscurile cu care se confruntã lumea în acest an, eşecurile politicii privind schimbãrile climatice, pierderea biodiversitãţii, condiţiile meteo extreme, dezastrele naturale şi cele cauzate de activitatea umanã sunt vãzute ca fiind cele mai probabile sã se intâmple.
Pierderea biodiversitãţii ocupã locul trei în topul celor cinci riscuri cu care se confruntã omenirea.
Principalele cauze ale acestui declin constant al biodiversitãţii sunt modificãrile aduse habitatelor naturale de cãtre sistemele intensive de producţie agricolã, de construcţii, de carierele de exploatare minierã, de exploatarea excesivã a pãdurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor şi solurilor, de speciile alogene invazive, de poluare şi, intr-o mãsurã din ce in ce mai mare, de schimbãrile climatice globale.
Nivelul ridicat al consumului pe cap de locuitor şi al producţiei de deseuri din Europa face ca impactul nostru asupra ecosistemelor sã se rãsfrângã mult dincolo de suprafaţa continentului. Stilul de viatã european se bazeazã masiv pe importul de resurse şi produse din toata lumea, ceea ce încurajeazã adesea o exploatare nesustenabilã a resurselor naturale din afara Europei.
In 2015, evaluarea la jumãtatea perioadei a strategiei în domeniul biodiversitãţii pentru 2020 a concluzionat cã, în ansamblu, declinul biodiversitãţii şi degradarea serviciilor ecosistemice din UE s-au accentuat dupã sistemul de referinţã al UE în domeniul biodiversitãţii pentru 2010. Acest lucru este confirmat şi de raportul Agentiei Europene de Mediu intitulat Mediul european – Starea şi perspectiva 2020. Inrãutãţirea situaţiei reflectã tendinţele globale şi are implicatii grave asupra capacitãţii biodiversitãţii de a satisface nevoile umane în viitor. Deşi numeroase succese inregistrate pe plan local demonstreazã cã acţiunea concreta produce rezultate pozitive, aceste exemple trebuie extinse pentru a obţine un impact mãsurabil asupra tendinţei în general negative.
