Temperaturile înalte din ultima perioada și lipsa precipitațiilor crează condiții de secetă, care afectează în special culturile de porumb. O perioadă mai lungă de timp și scăderea conținutului de apă din sol sub capacitatea de câmp, duce la nivelul punctului de ofilire a porumbului.
Procentul de pierdere la porumb este în funcție de fenofaza în care se află planta în momentul instalării secetei.
Cu cât seceta apare mai târziu, către maturitatea fiziologică, producția va fi mai puțin afectată. Nici lipsa ploilor în perioada de până la 6 frunze la porumb nu este atât de periculoasă, planta folosind rezerva de apă din sol. Odată cu creșterea numărului de frunze, apa din sol se elimină prin evapotranspirație. Pierderile de producție apar atunci când planta își răsucește frunzele de dimineața până seara, peste zece ore pe zi, existând riscul pieirii frunzelor.
Dacă seceta se instalează la apariția paniculului, se reduce dimensiunea știuletelui și implicit scade numărul de boabe pe știulete. Dacă seceta persistă, producția se poate reduce la jumătate. S-a constatat că în patru zile de ofilire, chiar înainte de apariția paniculului, producția scade cu 10-20%.
Perioada de emitere a stigmatelor (mătăsirea) este cea mai critică, seceta reducând în această fenofază dezvoltarea plantei, ritmul de creștere a mătăsii, mătasea apărând chiar după scuturarea polenului. Primele două săptămâni după polenizare prezintă cel mai mare risc de avortare.
Pentru a elimina efectele secetei la culturile de porumb, este recomandat, ca fermierii să pregătească un sistem minim de lucrări ale solului care este deja uscat ; lăsându-se pe teren cât mai multe resturi vegetale, micşorând evaporarea; semănatul nu se va întârzia, astfel încât polenizarea să nu aibă loc în perioada cu arşiţa și nu în ultimul rând irigarea acolo unde este posibil.
