O nouă analiză științifică arată că refuzul Europei de a permite fermierilor să cultive culturi modificate genetic (GE) a condus la emiterea a milioane de tone de dioxid de carbon.
Costul de oportunitate al refuzului UE de a permite cultivarea soiurilor modificate genetic de culturi cheie totalizează în prezent 33 de milioane de tone de CO2 pe an, spun experții.
Acest lucru este echivalent cu 7,5 % din emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din întregul sector agricol european sau aproximativ ceea ce ar putea fi emis în fiecare an de 10-20 centrale electrice pe cărbune.
Având în vedere că fermierii din America de Nord și de Sud au adoptat culturi GE de la sfârșitul anilor 1990, această analiză implică faptul că, în deceniile următoare, carbonul suplimentar emis datorită opoziției UE față de ingineria genetică va fi probabil de sute de milioane de tone.
Descoperirile rezultă din faptul că versiunile GE ale culturilor majore produc un randament mai mare, deoarece pot rezista mai bine daunelor provocate de insecte și concurenței cauzate de buruieni.
Cu fermierii europeni condamnați la producția agricolă totală mai mică din cauza neadoptării culturilor GE, mai multe terenuri agricole la nivel global trebuie menținute în producție, suprafețe care altfel ar putea fi disponibile pentru păduri pentru sechestrarea carbonului din copaci și sol, arată studiul.
Autorii studiului sunt Emma Kovak și Dan Blaustein-Rejto – ambii de la grupul de reflecție ecomodernist din California, Breakthrough Institute – și Matin Qaim, de la Universitatea din Goettingen, Germania.
Calculul s-a făcut estimând în ce măsură emisiile de GES ar fi putut fi evitate dacă nivelul de adoptare de către UE a soiurilor GE din cinci culturi majore (porumb, soia, bumbac, canola și sfeclă de zahăr) în 2017 ar fi fost egal cu cel al Statelor Unite.
„Rezultatele noastre sugerează că reducerile emisiilor de GES din creșterea randamentului în culturile GE sunt substanțiale și ar trebui incluse în viitoarele analize”, scrie autorul principal Kovak.
Cu toate acestea, tendința politică actuală a UE merge în direcția opusă. După cum explică Kovak, „noua strategie Farm-to-Fork din cadrul Pactului Verde European are ca scop extinderea agriculturii ecologice, care are randamente mai mici și ar fi asociată cu creșteri semnificative ale emisiilor globale de GES, generând conversia terenurilor la agricultură”
„În loc să transfere daunele asupra mediului asupra altor națiuni, așa cum o face prin Pactul Verde European, UE ar trebui să crească productivitatea agricolă prin adoptarea de noi tehnologii de cultură, contribuind astfel la beneficiile globale pentru mediu,” concluzionează Kovak.
Cercetătorii concluzionează pe o notă plină de speranță, subliniind că „noile tehnologii de editare a genelor vor crește probabil diversitatea combinațiilor de caracteristici ale culturilor”. Dacă aceste culturi vor fi permise în Europa și în alte părți, ar putea fi realizate obiective majore de combatere a crizei climatice.
