Ce plantă are capacitatea să se dezvolte într-un sol sărac, poate tolera creșterea temperaturilor și este plină de nutrienți?
Răspunsul: Maniocul – denumit uneori și „rădăcina Rambo”. Această plantă ar putea contribui la ameliorarea foametei în lume, poate oferi o agricultură viabilă din punct de vedere economic și chiar poate pune capăt eroziunii solului, potrivit unei cercetări publicate în revista Conservation Science and Practice.
Cunoscută și sub denumirea de yuca (dar distinctă de planta ornamentală de yucca), rădăcina maniocului este un aliment esențial pentru multe mese din Caraibe și America de Sud – și poate prospera în condiții considerate dificile pentru multe alte plante.
„Dovezile sugerează că maniocul ar putea revigora terenurile degradate, pentru a le face din nou productive, generând numeroase impacturi pozitive socioeconomice și de mediu”, a declarat Maria Eliza Villarino, autorul principal al raportului și cercetător la Alliance of Bioversity International și la Centrul internațional pentru agricultura tropicală (CIAT), în publicația științifică, PhysOrg.
Se estimează că 40% din terenurile din Columbia suferă de degradare, potrivit alianței. Prin urmare, „servește ca un teren de testare bun pentru explorarea diferitelor posibilități la care ar putea duce cultivarea maniocului”.
Maniocul ar putea deveni o cultură salvatoare, ajutându-i pe fermieri să reintroducă în circuit terenurile neproductive. Solurile reintrate în circulație ar putea fi apoi folosite pentru a cultiva culturi comerciale precum cafea sau cacao, porumb sau soia.
Însă, pentru a rămâne în standardele sustenabilității, este necesar ca maniocul să nu devină următoarea cultură de soia.
Piața globală pentru soia este estimată la aproximativ 150 de miliarde de dolari și aproximativ 80% din toată producția de soia provine din SUA, Brazilia și Argentina. Crearea spațiului pentru fermele de soia a dus la defrișări semnificative în părți ale pădurii tropicale amazoniene, WWF estimând că „o zonă de aproximativ dimensiunea Californiei” s-a pierdut în urma defrișărilor din întreaga lume între 2004 și 2017.
„Recunoaștem că extinderea producției pentru orice cultură riscă o creștere a defrișărilor și a pierderii biodiversității și trebuie să facem mai multe cercetări. Dar ceea ce știm este că avem nevoie de ceva nou; ceea ce s-a făcut pentru a preveni defrișările nu funcționează, iar acest lucru este ceva nou”, a declarat Augusto Castro Nunez, specialist în domeniul utilizării terenurilor și al climatului.
