Magneziul este un nutrient esențial pentru plante, cu o varietate de roluri în dezvoltarea sănătoasă a plantelor.
Fiind esențial pentru fotosinteză și formarea de carbohidrați, magneziul este implicat în reacțiile enzimatice, ajutând la generarea de energie. Carența de magneziu întârzie dezvoltarea plantelor, ceea ce duce la randamente scăzute și la o calitate mai slabă.
În rândurile urmatoare vom explica de ce magneziul este vital pentru culturi și modul prin care fertilizarea cu magneziu poate asigura o productivitate sporită.
Ce este Magneziul
Pentru creşterea plantelor, solul oferă numeroase elemente chimice necesare dezvoltării vegetaţiei şi formării recoltelor. Dintre acestea 14 sunt considerate elemente nutritive sau nutrienţi. În funcţie de cantitatea necesară plantelor şi de funcţiile lor fiziologice şi biochimice, nutrienţii se împart în macronutrienţi şi micronutrienţi.
La rândul lor, macronutrienţii se împart în macronutrienţi de ordin primar (N, P şi K) şi macronutrienţi de ordin secundar, categoria în care se afla și Magneziul(Mg), alături de Calciu(Ca) și Sulf(S).
Disponibilitatea magneziului în sol depinde de factori multipli: materialul sursă al rocii, gradul de intemperii, climatul local și managementul practicilor agricole, precum tipul de cultură, sistemul de rotații și practicile de fertilizare. Prin urmare, cantitatea de magneziu variază în funcție de tipul de sol. Cantitatile scăzute de magneziu se întâlnesc în solurile tropicale și nisipoase, în vreme ce solurile mlăstinoase, solurile de turbă și cele saline conțin cantități mai mari magneziu.
Cum folosesc plantele magneziul?
Magneziul indeplineste mai multe roluri în functionarea corectă a plantei: este o componentă centrală a clorofilei, care susține procesul de fotosinteză, sustine metabolismul fosfatului si al azotului. În plus, facilitează sinteza proteinei și este un component esențial pentru respirația plantei.
Simptomele deficienței de magneziu
Deficitul de magneziu este destul de frecvent și se manifestă începand de la baza frunzelor cu margini galbene bine marcate prin venele verzi ale frunzelor. Cele mai frecvente simptome sunt:
- pe frunze apar cloroze marginale sau pete internervuriene cu aspect mozaicat, în nuante de galben-verzui, din cauza descompunerii clorofilei;
- clorozele avansează dinspre marginea frunzei spre centru, urmate uneori de necroze;
- nervurile principale și o fâsie de-a lungul lor rămân verzi mult timp dupa apariția clorozei;
- la unele specii (cartof, castraveți, tomate) cloroza începe de la mijlocul frunzei și înaintează spre margini;
- la cereale păioase, pe frunze apare o cloroză “tigrată” datorită alternãrii în sens transversal a unor benzi de concentrație diferită a clorofilei.
Perioadele ploioase de lungă durată pot spăla magneziul din sol, ceea ce poate conduce la carenţa acestui element. Excesul de potasiu şi deficitul de azot pot determina dezechilibrul de magneziu.
Importanța magneziului în obtinerea unei productivități sporite a fost neglijată până de curând, iar in practicile de fertilizare acest nutrient vital este adesea omis. Pentru prevenirea carenței de magneziu, se recomandă aplicarea regulată a îngrașămintelor organice sau a îngrașămintelor chimice cu Mg și se evită suprafertilizarea cu potasiu.
Este importanta de stiut ca aplicarea in exces a magneziului determină carențe secundare de K, Ca, Mn.
