Gutuile se coc toamna târziu, când multe dintre fructele de sezon au fost deja culese. De regulă, cel mai bun semn al coacerii totale a fructelor este atunci când fructele capătă nuanța specifică soiului ( de obicei, o nuanță de galben aprins).
Pentru că au un sistem radicular superficial, gutuii trebuie să fie udați mai des, folosind o cantitate mai mică de apă. După cum spuneam și mai sus, gutuiul este o plantă care tolerează și un exces de umiditate în sol. Însă cea mai bună tehnică pentru această cultură este irigarea prin picurare, cu un debit de apă de 2-6 litri, la o adâncime de 30-50 de centimetri.
De asemenea, în funcție de cantitatea de precipitații din zona în care se cultivă gutuii, solul trebuie fie lucrat și curățat de buruieni (pentru că acestea consumă apa și substanțele sale nutritive), fie înierbat cu diverse ierburi perene (în regiunile în care există o cantitate suficientă de precipitații).
Apoi, după intrarea pe rod a culturii, trebuie efectuate constant tăieri de întreținere, care constau în scurtarea ramurilor lungi purtătoare de măciulii, astfel încât să se regenereze și să asigure o rodire bogată și în următorul an. Adesea, se pot face și tăieri de formare și dirijare a coroanei gutuilor, care ar trebui orientate în direcția rândurilor plantate.
Nu în ultimul rând, aplicarea unor tratamente fitosanitare reprezintă un pas esențial în menținerea culturii de gutui într-o stare optimă. Însă, cu toate acestea marele avantaj al gutuilor, după recoltare este că au o rezistență bună la păstrare, putând fi depozitate în condiții bune până în ianuarie.
