În România agricultura ecologică este abia la început, dar pare a fi un sector dinamic, cu o evoluție ascendentă în ultimii ani. Agricultura ecologică modernă înseamnă să utilizezi metode adecvate pentru întreținerea culturii și combaterea agenților de dăunare care să permită obținerea unor producții rentabile și sigure pentru consumatorul final.
Pe plan mondial, nutriția dezechilibrată, în care îngrășămintele cu azot sunt preponderente, reprezintă principalul factor poluant al solului, apelor și aerului. În cazul agriculturii ecologice, reducerea consumului de azot poate merge uneori până la scăderea producției, mai ales în primii ani, până se echilibrează modul de nutriție, atât în apă, cât și foliar.
Necunoscând solul, nu se pot înțelege nevoile și necesitățile nutriționale ale plantelor. O fertilizare rațională aduce beneficii nu doar prin susținerea culturii, ci și prin echilibrarea solului pentru culturile următoare.
Fertilizarea corectă înseamnă analize de sol, aplicarea îngrășămintelor naturale potrivite culturii ce se dorește înființată, cantitățile potrivite pentru un randament scontat, aplicarea lor pe perioada în care planta are nevoie de nutrienți, irigarea corespunzătoare și nu în ultimul rând practicile agricole ecologice corespunzătoare fiecărei culturi.
Potrivit specialiștilor, perioada optimă de efectuat analize de sol este la sfarșitul culturii premergătoare.
Însă în ultimii ani inclusiv marile companii producătoare de produse de protecția plantelor se orientează către preluarea sau / și producerea de produse ecologice cu un nivel ridicat de protecție pentru sănătatea umană și animală, precum și pentru mediu, asigurând în același timp o competitivitate a agriculturii la nivelul producțiilor.
