Pădurea cu legume aduce în bucătăriile urbane legume proaspete, crescute fără pesticide și cu grijă față de terenurile pe care le folosim, respectând principille permaculturii și agrosilviculturii.

Spre deosebire de agricultură, permacultura nu urmărește doar exploatarea solurilor, ci și creșterea calității și a biodiversității.

Cuvântul permacultură are originea în “cultura” și “permanentă”, urmărind să creeze o (agri)cultură permanentă, deci fără îndoială sustenabilă.

Fie că vorbim de o microfermă pomicolă, exploatație zootehnică, cultură mare, ori o banală gradină de legume, permacultura urmărește 3 dimensiuni, și le trateazã întotdeauna ca un tot unitar, fără a le separa:

  • Dimensiunea ecologică
  • Dimensiunea economică
  • Dimensiunea socialã

Dimensiunea ecologică ca sistem de producție este reprezentată de doi indicatori indispensabili pentru un agroecosistem productiv, indiferent de activitatea fermei ori a gospodăriei (vegetală sau zootehnică) – calitatea solului si biodiversitatea –

Dimensiunea economică este salvată de metodele permaculturii prin aplicarea strategiilor și tehnicilor care imită sistemele naturale și micșoreaza nevoia de inputuri.

Dimensiunea socială ca sistem este reprezentată de durabilitatea și ecologia procesului de permacultură.

Practicarea permaculturii implică un design al terenurilor agricole inspirat din natură și adaptat la condițiile locale cu scopul de a putea practica o cultivare permanentă, fără secarea de resurse a solurilor.

De exemplu, la nivel de fermă, un anume tip de design al terenurilor  previne băltiri și secetă sau dezvoltarea anumitor tipuri de microorganisme înlătură în mod natural patogenii, fără folosirea unor chimicale.

Săpatul și aratul sunt folosite cât mai puțin, dar se utlizează alte  procedee ca zonarea în funcție de necesitățile legumelor și pomilor, terasarea, mulcirea pentru păstrarea umidității solurilor, utilizarea plantelor companion care inhibă creșterea buruienilor , alungă dăunătorii și atrag insecte benefice culturilor respective.

Abordată în anii 70 de australieni, permacultura pătrunde cu pași timizi și în România de câțiva ani, fiind o formă de agricultură sustenabilă, care are în vedere armonia dintre om și mediul înconjurător. Aceleași suprafețe de pământ pot fi folosite permanent pentru cultivare, fără a fi nevoie de noi defrișări, procedeu care stă la baza agrosilviculturii.

Citeşte şi: