Indicațiile geografice oferă o evidentă valoare adăugată produselor agroalimentare și reprezintă un „atu important” al teritoriilor rurale, se arată intr-un nou raport, lansat săptămâna trecută de Comisia Europeană
Studiul privind politica de calitate a UE și-a propus să verifice dacă Indicațiile Geografice (IG-urile) – care ar trebui să protejeze producătorii împotriva falsificărilor, să asigure o concurență loială și să respecte drepturile de proprietate intelectuală – sunt cu adevărat eficiente.
„În general, obiectivele regulamentului IG / STG(Specialitatea Tradițională Garantată) sunt îndeplinite”, a confirmat studiul, menționând că sistemele sunt eficiente și relevante și că „nu au fost identificate neconcordanțe majore”.
În ceea ce privește eficiența, studiul a constatat că „actualul cadru legal permite o concurență loială pentru fermierii și producătorii implicați în lanțul valoric IG / STG” și că IG-urile sunt „un activ important al teritoriilor rurale”, precum și „un instrument important promovarea identității regionale și a patrimoniului gastronomic, în special în țările cu o lungă istorie de protecție a IG ”.
Valoarea pe care o adaugă Uniunea Europeană în acest proces este, de asemenea, menționată în studiu.
„Fără cadrul UE, schema IG/ STG ar putea să nu existe în fiecare [stat membru] și s-ar putea să nu fie omogenă în [statele membre] unde este stabilit”, subliniază raportul.
La 1 ianuarie, țările UE au numărat nu mai puțin de 3.286 indicații geografice (IG) și specialități tradiționale garantate (STG) protejate în UE. Aproape un sfert din IG – uri și STG- uri – 734 – provin din Franța, care este a doua după Italia.
Vinul și produsele agroalimentare reprezintă cele mai multe IG și STG, cu 49% și, respectiv, 44%, la nivel european.
Cu toate acestea, studiul subliniază, de asemenea, „anumite limitări”.
În timp ce IG-urile au „un efect pozitiv asupra pieței interne, oferind o referință comună pentru comerț” între diferite state membre, autorii raportului își exprima regretul pentru „capacitatea redusă de întelegere” a etichetelor în mai multe țări europene.
Mai mult, „în ciuda bogăției de informații furnizate consumatorilor, […] există încă o anumită confuzie între diferitele scheme”, demonstrând „eficacitatea limitată a sistemului în furnizarea de informații clare consumatorilor”.
În plus, valoarea adăugată a etichetei IG nu înseamnă „în mod necesar venituri mai mari, deoarece producția IG implică de obicei costuri suplimentare de producție”. Cu puțin peste jumătate din cazuri, totuși, a avea o etichetă IG sau STG pare să fi avut un impact pozitiv asupra veniturilor fermierilor și producătorilor.
Autorii studiului au sugerat că dimensiunea IG „legată de conservarea și promovarea patrimoniului cultural local viu poate fi dezvoltată în continuare”, menționând că o comunicare mai bună către consumatori și proceduri mai simple ar fi, de asemenea, de dorit.
