Creșterea emisiilor de oxid de azot (N2O) pune în pericol obiectivele climatice ale Acordului de la Paris, potrivit unui nou studiu realizat de o echipă internațională de oameni de știință.
Utilizarea în creștere a îngrășămintelor cu azot în producția de alimente la nivel mondial crește concentrațiile atmosferice de N2O – un gaz cu efect de seră de 300 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon (CO2) care rămâne în atmosferă mai mult de 100 de ani.
Studiu, publicat în revista Nature, a fost condus de Universitatea Auburn, din SUA, și a implicat oameni de știință din 48 de instituții de cercetare din 14 țări – inclusiv Universitatea din East Anglia (UEA) din Marea Britanie – sub umbrela Global Carbon Project și Inițiativa Internațională pentru Azot.
Scopul a fost de a produce cea mai cuprinzătoare evaluare până în prezent a tuturor surselor globale de N2O. Rezultatele lor arată că emisiile de N2O cresc mai repede decât orice scenariu de emisii dezvoltat de Grupul interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), în concordanță cu scenariile de gaze cu efect de seră care duc la creșterea temperaturii medii globale mult peste 3 ° C față de nivelurile preindustriale. Acordul de la Paris își propune să limiteze încălzirea la mai puțin de 2 ° C, dar în mod ideal nu la mai mult de 1,5 ° C.
Studiul indică o tendință alarmantă care afectează schimbările climatice: N2O a crescut cu 20% de la nivelurile preindustriale – de la 270 părți pe miliard (ppb) în 1750 la 331 ppb în 2018 – cu cea mai rapidă creștere observată în ultimii 50 de ani din cauza emisiilor provenite din activitățile umane.
„Motorul dominant al creșterii oxidului de azot atmosferic provine din agricultură, iar cererea tot mai mare de alimente și furaje pentru animale va crește și mai mult emisiile globale de oxid de azot”, a explicat Prof. Hanqin Tian, directorul Centrului Internațional pentru Cercetarea Climei și Schimbărilor Globale de la Școala de Științe Forestiere și a Vieții Sălbatice a Universității Auburn.
„Există un conflict între modul în care hrănim oamenii și stabilizăm clima,” a mai subliniat Tian.
La fel ca și CO2, N2O este un gaz cu efect de seră de lungă durată și este, în prezent, cel mai semnificativ agent indus de om care epuizează stratul de ozon stratosferic, care protejează Pământul de majoritatea radiațiilor ultraviolete nocive ale Soarelui.
Studiul prezintă un inventar global cuprinzător de N2O care încorporează atât surse naturale, cât și surse generate de om și analizează interacțiunea dintre adăugările de azot la sistemul pământului și procesele biochimice care controlează emisiile de N2O. Acoperă 21 de sectoare naturale și umane între 1980 și 2016.
Emisiile induse de om, care sunt dominate de adăugarea de azot în terenurile cultivate, au crescut cu 30% în ultimele patru decenii, până la 7,3 teragrame de azot pe an.
Studiul a constatat că cei mai mari contribuabili la emisiile globale de N2O provin din Asia de Est, Asia de Sud, Africa și America de Sud. Emisiile din îngrășăminte sintetice domină emisiile din China, India și SUA, în timp ce emisiile rezultate din aplicarea îngrășămintelor de animale ca îngrășământ domină emisiile din Africa și America de Sud. Cele mai mari rate de creștere a emisiilor au loc în economiile emergente, în special în Brazilia, China și India, unde producția de culturi și numărul de animale au crescut.
Cu toate acestea, emisiile de N2O în Europa au scăzut în agricultură și industria chimică. Acest lucru s-a datorat unei combinații de factori, precum introducerea unui sistem de comercializare a cotelor de emisii, precum și tranziției mai multor țări din Europa de Vest către o utilizare mai eficientă a îngrășămintelor pentru a reduce impactul asupra mediului înconjurător. Au fost introduse, de asemenea, politici privind utilizarea îngrășămintelor azotate.
„Această nouă analiză necesită o regândire pe scară largă a modurilor în care folosim și abuzăm de îngrășămintele azotate la nivel global și ne îndeamnă să adoptăm practici mai durabile în modul în care producem alimente, inclusiv reducerea deșeurilor alimentare. Aceste constatări subliniază urgența și oportunitățile de a atenua emisiile de oxid de azot la nivel mondial pentru a evita cel mai grav impact al climei”, este concluzia co-liderului studiului, dr. Josep „Pep” Canadell, de la Organizației de Cercetare Științifică și Industrială a Commonwealth-ului (CSIRO) din Australia.
