Înainte de a efectua procedura de sfărâmare a pământului pentru sămânțare (arat), fermierul trebuie să cunoască modul în care trebuie aplicată procedura, în funcție de tipul de sol și de starea acestuia în momentul respectiv.
Astfel că, pe solurile mai uşoare, bine structurate, care nu se tasează, şi în zonele cu mai puţine precipitaţii, arăturile se execută mai timpuriu, de la începutul toamnei. În schimb, pe solurile mai grele, cu tendinţe de tasare şi compactare, arăturile se execută în luna octombrie, începutul lunii noiembrie.
Întârzierea arăturilor în lunile noiembrie-decembrie, sau chiar mai târziu, când solul este prea umed sau îngheţat, se face în detrimentul calităţii şi a adâncimii acestora.
Din punct de vedere al umidităţii solului, momentul optim de executare a arăturii este când brazda se revarsă bine şi se poate mărunţi cu grapa stelată. Umiditatea optimă din sol pentru executarea arăturii este de
- 50-60% din capacitatea de câmp pentru apă a acestuia (15-20% apă la 100 grame sol uscat) pentru solurile argiloase;
- 50-70% din capacitatea de câmp (18-21% apă la 100 grame sol uscat) pe solurile lutoase
- 70-85% din capacitatea de câmp (10-16% apă la 100 grame sol uscat) pe solurile nisipoase.
Dacă umiditatea solului scade aproape de coeficientul de ofilire, arătura devine bolovănoasă, greu de mărunţit şi de lucrat. Aceşti bolovani nu se desfac nici peste iarnă, deoarece apa nu pătrunde în ei şi astfel efectul gerului nu se poate manifesta.
Arătura executată la o umiditate ridicată a solului (aproape sau peste valoarea capacităţii de câmp pentru apă) devine clisoasă şi după uscare formează, de asemenea, bolovani greu de sfărâmat. Lucrările pe un sol umed produc tasare puternică, iar din cauza patinărilor creşte şi consumul utilajelor.
