Europa este a doua zonă, într-un clasament al suprafeței de teren, pe care se folosește agricultura ecologică, după Oceania, conform statisticilor FIBL. Ultimele date arată că, peste 15.5 milioane de hectare de pe Bătrânul Continent sunt destinate acestui tip de agricultură. Austria nu are o suprafața mare, dar stă bine în câteva topuri. Să vedem cum a pornit totul în această țară.
Istoria agriculturii ecologice în Austria are rădăcini vechi. Primele ferme organice au fost fondate în anii 1920, mai ales în sudul țării. O creștere substanțială a asociațiilor cu acest scop s-a observat între 1970-1980. Următoarea decadă a pus cu adevărat bazele agriculturii ecologice. S-au construit primele legi pentru fermierii care au adoptat acest mod de a lucra pământul, s-au alocat primele subvenții, oamenii au conștientizat mai bine beneficiile unei agriculturi organice.
Al doilea boom a avut loc între 1990-1995, când numărul de ferme ecologice a crescut de 10 ori. Atunci, asociațiile de fermieri au putut intra în supermarket-uri, iar Austria a implementat Programul de Mediu și Agricultură. Între 2001-2005, cei din estul Austriei au grăbit și ei pasul. 70.000 de hectare au fost convertite și lucrate conform principiilor agriculturii organice.
Unde este Austria azi? Să vedem câteva date statistice:
24.7% din suprafața arabilă este destinată agriculturii organice (locul 3 în lume și locul 1 în UE)
9% din piața de consum este ocupată de produse organice
205 euro / locuitor produse organice (locul 5 în lume)
În total, Austria are 637.805 hectare pe care se face agricultură ecologică. Ca o comparație, Turcia este de aproape 10 ori mai mare, dar suprafața destinată agriculturii organice este aproape egală în cele două țări. Ca să nu mai vorbim că Austria are mai multe hectare pentru agricultura ecologică decât Rusia.
Ce cultivă austriecii în fermele ecologice? Nu lipsesc cerealele (grâu, secară, orz, ovăz, triticale), porumbul, cartofii, sfecla de zahăr, mazăre, soia și dovleci pentru ulei. Agricultorii din Austria muncesc din greu pentru a reduce decalajul dintre randamentul oferit de metodele tradiționale și cel rezultat din tehnicile ecologice. În unele zone ale țării și la unele culturi, chiar s-a reușit acest lucru, iar speranța este că o suprafață tot mai mare de pământ va fi destinată pe viitor agriculturii ecologice.
