Agricultura românească s-a schimbat semnificativ într-un deceniu. În 2010, România avea o suprafaţă cultivată cu cereale de 5 milioane de hectare, similară cu cea de anul trecut (5,4 mil. ha), însă producţia era de numai 16,7 milioane de tone de cereale, pe când în 2019 recolta de cereale a fost de 29,5 milioane de tone, aproape dublă. De altfel, productivitatea la hectar a crescut cu peste 50%.
Marea provocare a agriculturii româneşti, însă, a rămas aceea de a transforma materia primă în produs finit, investiţiile timide în procesare fiind încă insuficiente pentru a trece la următoarea etapă. O altă problemă a agriculturii este deficitul de personal, care a mai fost ameliorat odată cu reîntoarcerea românilor din străinătate în contextul pandemiei de COVID-19 şi dorinţa acestora de a rămâne să lucreze în ţară.
Salariile din sectorul agricol au crescut în ultimii ani şi un responsabil de fermă, de vânzări sau de distribuţie, poate câştiga chiar şi 3.000-5.000 de euro lunar.
Pentru a creşte atractivitatea domeniului, trebuie ca în agricultură să fie implementat un sistem similar cu cel din construcţii, iar salariul minim să fie unul de 3.000 de lei brut, astfel încât muncitorii din agricultură să nu mai plece în Germania pentru a lucra în abatoare sau la cules sparanghel, ci să lucreze pe salarii similare în România, în condiţii mai bune.
„Avem nevoie de o relaxare a fiscalităţii muncii după modelul sectorului construcţiilor. Acum vedem cum românii sunt culegători prin Europa, iar alţii sunt vânători de oportunităţi în România. O astfel de soluţie este la îndemâna guvernanţilor“, a explicat Dacian Badea.
Resursa umană, în zona agriculturii este una deficitară, ca număr şi educaţie. De aici pleacă şi lipsa apetitului pentru asociere, a planurilor de afaceri, a studiilor de fezabilitate prost întocmite şi a planurilor eşuate. Asocierea vine din punerea la un loc a mai multor oameni informaţi. O soluţie poate fi informarea mai bună şi, pe termen mediu şi lung, creşterea gradului de educaţie antreprenorială şi dezvoltarea şcolilor în rândul oamenilor din zona rurală, a învăţământului la distanţă, apariţia şcolilor de meserii. Acest lucru ar aduce oamenii mai aproape de ceea ce se cere în piaţa muncii.
