Agricultura intensivă asigură hrană pentru majoritatea locuitorilor Pământului, însă în defavoarea planetei în sine. Dependența sa de monoculturi, mașini grele, îngrășăminte pe bază de combustibili fosili și pesticide degradează solurile faunei sălbatice și a ciclurilor de nutrienți și contribuie la încalzirea climatică.
Dar avem puterea să schimbăm viitorul sistemelor alimentare. Natura și inovația tehnologică abordează aceste probleme – iar dacă soluțiile pe care le oferă sunt integrate pe scară largă și folosite împreună, zorii unei noi revoluții agricole s-ar ivi.
Iată trei dintre cele mai interesante evoluții care pot ajuta fermele nu doar să hrănească planeta, ci și să o vindece.
Culturi, copaci și animale în armonie
Câteva rapoarte ale ONU au evidențiat agroecologia – agricultura care imită interacțiunile și ciclurile plantelor, animalelor și nutrienților din lumea naturală – ca o cale către sistemele alimentare durabile.
Abordarea utilizează o mare varietate de practici. De exemplu, în loc de îngrășăminte artificiale, calitatea solului poate fi îmbunătațită prin plantarea, între ciculurile de recoltare, a unor culturi care au rolul de a fixa nutrienții. Rotația culturilor în fiecare sezon și compostarea deșeurilor organice reprezintă, de asemenea, bune practici în conservarea analizei solului.
Totodată, tehnicile agroecologice coroborează armonios zootehnia și producția vegetală. Acest lucru poate părea un paradox, având în vedere utilizarea ineficientă a terenului și emisiile ridicate de noxe. Dar faptul că un număr mic de animale pășunează un teren nu înseamna ca va accelera încălzirea globală.
Iarba captează dioxid de carbon. Animalele mănâncă iarba, iar apoi returnează carbonul în sol sub formă de excremente. Nutrienții din excremente și pășunarea continuă a ierbii ajută la creșterea rădăcinilor noi de iarbă, facilitând capacitatea terenului de a capta carbon.
Un număr mic de animale rotit în mod constant în diferite câmpuri, permite solului sa capteze suficient carbon pentru a contrabalansa metanul emis de sistemele digestive ale animalelor.
Desi acest lucru nu le face o „chiuvetă de carbon”, animalele aduc și alte avantaje pe teren. Acestea păstrează solul fertilizat în mod natural și, de asemenea, pot îmbunătăți biodiversitatea consumând buruienile care se dezvoltă agresiv și permițând altor specii să crească. În plus, dacă fermierul optează pentru rase locale, acestea nu necesită, în general, furaje și îngrijiri veterinare scumpe, deoarece sunt adaptate condițiilor locale.
Interzis la pesticide
Dăunătorii, bolile și buruienile provoacă aproape 40% din pierderile de cultură la nivel global – și fără îngrijiri speciale, cifra ar putea crește dramatic. Schimbările climatice determină o creștere a numărului de boli și dăunători, ceea ce îngreunează abilitatea fermierilor de a rezista în fața năpastelor.
Multe erbicide, pesticide și fungicide utilizate în mod obișnuit riscă în prezent să fie interzise din cauza efectelor lor negative asupra sănătății oamenilor și a vieții sălbatice. Și chiar dacă luam în calcul scenariul în care nu ar fi interzise, rezistența crescândă la acțiunea lor face ca controlul buruienilor, dăunătorilor și bolilor să fie din ce în ce mai dificil.
Natura oferă soluții salvatoare și aici. Agricultorii încep să folosească pesticide derivate din plante, care tind să fie mult mai puțin toxice pentru mediul înconjurător. De asemenea, folosesc dușmani naturali pentru a menține amenințările la distanță. De exemplu, menta alungă gândacul de purici, un flagel al culturilor de rapiță.
O altă practică o reprezintă atragerea daunătorilor departe de culturile valoroase. De exemplu, există plante care sunt atractive pentru depunerea ouălor, dar care nu susțin supraviețuirea larvelor de insecte.
Inovațiile din tehnologie oferă, de asemenea, soluții pe acest front. Unii fermieri folosesc deja aplicații pentru a monitoriza, avertiza și prezice când dăunătorii și bolile vor ataca culturile. Au intrat recent pe piață tractoare fără șofer și pulverizatoare inteligente care pot viza buruieni specifice sau nevoi nutritive.
Companiile Agritech dezvoltă acum și roboți care pot scana câmpuri, identifica plante specifice și pot decide dacă vor folosi pesticide sau vor elimina o plantă mecanic. În combinație, aceste metode pot reduce dramatic dependența agriculturii de erbicide și pesticide fără a reduce randamentul culturilor.
Tehnologia face diferența
În curând, tehnologia ne va arãta o mare diferență în modul în care ne creștem hrana. Companiile au proiectat nanoparticule de 100.000 de ori mai mici decât lățimea unui păr uman care eliberează îngrășăminte și pesticide lent, dar constant, pentru a minimiza utilizarea acestora și a maximiza randamentul recoltelor.
Noile tehnici de editare a genelor vor folosi tot mai mult nanomaterialele pentru a transfera ADN-ul în plante. Aceste tehnici pot fi utilizate pentru a detecta prezența dăunătorilor și a deficiențelor de nutrienți sau pentru a îmbunătăți pur și simplu rezistența lor la intemperii și dăunători.
În contextul în care evenimentele meteorologice extreme din ce în ce mai frecvente și încălzirea globală pun în pericol funcționarea sistemului alimentar global, aceste progrese ar putea fi vitale pentru prevenirea colapsului agricol.
Nanotehnologiile nu sunt încă ieftine, iar cercetătorii trebuie să efectueze teste riguroase despre cât de toxice sunt nanomaterialele pentru oameni și plante și cât de durabile sunt acestea. Însă, dacă vor trece aceste teste, agricultura va urma cu siguranță calea altor industrii în adoptarea tehnologiei pe scară largă.
În afară de nanotehnologie și roboți avansați, soluțiile de mai sus sunt deja utilizate în multe ferme mici și comerciale, doar nu în combinație.
