Într-o epocă în care conceptul de agricultură pare să capete valente polarizate – pe de o parte producția agricolă asigură supraviețuirea omenirii, de cealaltă parte practicile agricole sunt responsabile de generarea unor cantități masive de gaze cu efect de seră, degradarea solurilor și distrugerea ecosistemelor – producția hidroponică se prezintă ca o alternativă sustenabilă la producția agricolă convențională. Suporterii farming-ului indoor își argumentează alegerea prin raportarea la două resurse critice: solul și apa. Astfel, culturile hidroponice pot fi cultivate în mai multe cicluri tot anul, chiar și în zone fără teren arabil, aride etc. În plus, producțiile hidroponice economisesc o cantitate mare de apă folosită în culturile tradiționale prin irigații și diverse aplicări foliare. Totodată, sunt evitate pierderile apei prin evaporare și drenare, soluțiile folosite fiind recirculate și refolosite mai mult timp.
Producția hidroponică, alături de agricultura verticală sunt concepte care se înscriu în sfera producției agricole de viitor. Aceste tipuri de culturi indoor își demonstrează apartenența la ideea de sustenabilitate prin cinci aspecte: transport, consum de energie, utilizarea pesticidelor, sănătatea solului și conservarea apei.
Transportul
Operațiunile hidroponice pot fi desfășurate cu usurință în interiorul centrelor urbane, ceea ce poate reduce semnificativ nevoia de transport și implicit emisiile de gaze de seră. În plus, când vine vorba despre culturi extrem de perisabile, cum sunt legumele frunzoase, tocmai timpul redus de la recoltare și până la consum le poate asigura un aport mai mare de vitamine și minerale.
Consumul energetic
În comparație cu agricultura tradițională, tehnologiile de agricultură pe verticală se confruntă cu provocări economice privind consumurile de energie. Culturile hidroponice necesită cantități mari de energie din cauza utilizării de lumină suplimentară, precum cea a luminilor LED. În plus, dacă se folosește energia neregenerabilă pentru a satisface aceste cerințe energetice, fermele verticale ar putea polua mai mult decât fermele tradiționale sau serele. Dar aceste aspecte pot fi combătute cu ușurință dacă ne uităm la inovațiile din domeniu. Conversia către surse regenerabile de energie, alături de reproiectarea și optimizarea sistemelor de iluminat ar putea reduce pe viitor amprenta de carbon generată de acest tip de producție agricolă.
Utilizarea pesticidelor
Fermele hidroponice își demonstreză competitivitatea mai ales când vorbim despre utilizarea pesticidelor. Într-o seră cu cultură în sol, deși numărul de dăunători se micșorează față de cultura în câmp, nu dispare complet. Din cauza umidității pot apărea tipuri diferite de musculițe sau râme care dăunează culturii. În cazul legumelor hidroponice, sănătatea plantelor este ținuta sub control prin monitorizarea continuă, neexistând buruieni în cultură și nici riscul de a se transmite boli și dăunători de la culturile anterioare, eliminând astfel folosirea pesticidelor și protejând mediul înconjurător.
În plus, chiar dacă pesticidele sunt utilizate în sistemele hidroponice, acestea nu ajung ulterior în mediul natural, cum se întamplă in cazul agriculturii tradiționale.
Reducerea presiunii asupra solului
În culturile hidroponice, productivitatea crește cu 30%, datorită densitații mai mari a plantelor pe o suprafață mai mică și a faptului că rădăcinile plantelor, având la dispoziție tot necesarul de apă și substanțe nutritive, nu se vor mai concentra asupra procurării lor, ci asupra creșterii părții aeriene și a fructificării. Avantajul unei astfel de culturi este dat și de faptul că plantele pot fi cultivate în mai multe cicluri tot anul, chiar și în zone fără teren arabil, aride etc. Tocmai această eficieță sporită a agriculturii verticale, care nu utilizează solul în producție, permite reducerea presiunii asupra terenurilor agricole.
Conservarea apei
Pe lângă faptul că sunt independente de condițiile meteo și utilizează suprafețe reduse de teren, fermele hidroponice se caracterizează și printr-un consum redus de apă. Sistemele verticale economisesc o cantitate mare de apă folosită în culturile tradiționale prin irigații și diverse aplicări foliare. În plus, sunt evitate pierderile apei prin evaporare și drenare, soluțiile folosite fiind recirculate și refolosite mai mult timp. În regiunile în care apa este o resursă critică, agricultura indoor ar putea fi soluția ideală pentru reduce dependentă de volume mari de apă.
Pentru a întruni cerințele unei producții alimentare sustenabile, societatea are obligația să rezolve o serie de factori interconectați privind mediul înconjurător și resursele. Presiunea pusă până în prezent asupra ecosistemelor a rezultat într-o pierdere a biodiversității, degradare a solurilor și o criză climatică. Pentru a combate aceste probleme, producția alimentară trebuie să fie eficientă, securitatea nutrițională trebuie respectată și resursele utilizate să fie minime. Iar sistemele hidroponice întrunesc exemplar toate aceste condiții. Cu toate acestea, agricultura verticală nu va înlocui producția agricolă tradițională, ci ar putea juca rolul unei variante complementare, de care este mare nevoie.
