Principiile generale ale agriculturii ecologice sunt proiectarea și gestionarea proceselor biologice, limitarea vânzării de materii prime și implicit limitarea strictă a utilizării de materiii chimice.
Proiectarea și gestionarea proceselor, se bazează pe niște sisteme ecologice (folosesc resursele naturale interne ale sistemului): utilizarea organismelor vii și a metodelor de producție mecanice și explicit excluderea utilizării de organisme modificate genetic (OMG-uri) și produse realizate din sau prin OMG-uri.
Principiile specifice ale agriculturii ecologice se axează pe menținerea habitatului natural și ameliorarea degradării solului, reducerea la minim a resurselor neregenerabile și reciclarea deșeurilor.
În speță, valorile aplicării practicilor agricole ecologice sunt:
- Menținerea și ameliorarea florei și faunei solului, precum și a fertilității naturale a solului, a stabilității și diversității acestuia.
- Reducerea la minimum a utilizării de resurse neregenerabile și materii prime din afara exploatațiilor.
- Reciclarea deșeurilor și a produselor secundare de origine vegetală și animalieră.
- Respectarea echilibrului ecologic local sau regional în momentul adoptării de decizii privind producția.
- Menținerea sănătății animalelor prin stimularea imunității lor naturale, precum și prin selecționarea raselor și a practicilor de creștere corespunzătoare.
- Menținerea sănătății plantelor prin măsuri preventive, precum: selecționarea speciilor și a cultivarelor corespunzătoare, rezistente la dăunători și boli; practicarea unor rotaţii corespunzătoare ale culturilor; utilizarea de metode mecanice şi fizice; protecţia duşmanilor naturali ai dăunătorilor.
- Practicarea producției animaliere adaptate zonei și tipului de teren.
- Respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectând nevoile specifice ale speciilor.
- Realizarea de produse ecologice de origine animalieră provenite de la animale care au fost crescute în exploatații ecologice de la naștere sau ecloziune și pe parcursul întregii vieți.
- Selecționarea raselor în funcție de capacitatea animalelor de a se adapta la condițiile locale, vitalitatea și rezistența acestora la boli și probleme de sănătate.
- Hrănirea efectivelor de animale cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente agricole produse ecologic și din substanțe naturale neagricole.
- Aplicarea unor practici de creștere a animalelor ce stimulează sistemul imunitar și întăresc apărarea naturală împotriva bolilor și, în special, includerea de exerciții periodice și accesul la zone în aer liber și pășuni, după caz.
- Excluderea creșterii de animale poliploide obținute în mod artificial.
