Cererea în creștere pentru alimente „naturale” a determinat o utilizare a termenului ca instrument de marketing în reclame și ambalaje. Dar ce înseamnă exact „natural” și cum sunt reglementate legale?
În prezent, există doar două categorii de consumabile reglementate de legislația UE în ceea ce privește eligibilitatea lor de a fi considerate „naturale”. Acestea sunt apa și aromele – ambele putând fi clasificate ca „naturale” doar dacă respectă reglementări specifice.
Apa naturală
Apa poate fi clasificată ca „apă minerală naturală” doar dacă sursa, compoziția minerală și starea microbiologică sunt aceleași ca la sursă, fără tratament suplimentar. Dioxidul de carbon poate fi adăugat pentru a face „apă minerală naturală” spumantă, fără a compromite standardul „natural”.
Arome naturale
Pentru a fi considerate naturale,aromele trebuie să fi fost extrase, folosind doar anumite tehnici acceptate, fie dintr-un organism vegetal, animal sau microorganism care este prezent în natură. Orice aromă care nu îndeplinește toate criteriile nu numai că își pierde statutul de „natural”, ci trebuie, de asemenea, identificată în ingrediente ca „artificială”.
Lipsa de reglementare
Cu toate acestea, pentru alte produse alimentare și băuturi, nu există definiții clare care să identifice ceea ce poate și ce nu poate fi descris sau vândut ca „aliment natural”, în conformitate cu legislația UE. Există o reglementare generală care prevede că, pentru toate produsele alimentare și pentru băuturi, nici o componentă a etichetării, a publicității sau a prezentării nu poate fi „înșelătoare”. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de termeni definitiv fluizi, cum ar fi „hrană naturală”, cum stabilim dacă termenul a indus în eroare consumatorul?
Ca răspuns la această ambiguitate, anumite state UE au subliniat ceea ce consideră a fi sensul termenului „natural”, reglementând modul și momentul în care comercianții pot folosi acestă etichetare. De cele mai multe ori, însă, accepțiunea termenului ”natural” rămâne deschisă interpretărilor.
Diferite mențiuni precum „100% natural” sau „conține ingrediente naturale” pot fi utilizate pentru a identifica gradul de „naturalețe” al oricărui produs dat. Acest lucru ar putea permite producătorilor să utilizeze expresia chiar și atunci când produsele lor nu sunt articole unice, brute și neprelucrate.
