Îngrășămintele cu azot au contribuit la furnizarea de alimente din abundență – dar în același timp au subminat sistemele naturale care ne susțin, contribuind la încălzirea globală și dăunând sănătății umane.

  • Întrebarea care se ridică în acest context este urmatoarea: Există o modalitate de a ne hrăni în mod adecvat în timp ce reducem cantitatea de azot utilizat în procesele de producție?

Soil Association a lansat recent un raport intitulat Redresarea problemei azotului- Provocarea pentru climă, natură și sănătate. Iată un extras.

Dincolo de gazele cu efect de seră există riscul suplimentar ca oxidul de azot să contribuie la epuizarea ozonului. Hidroclorofluorocarburile (HCFC), gazele prezintă cel mai mare risc pentru statul de ozon au fost eliminate cu succes la nivel global prin Protocolul ONU de la Montreal, 1987. Însă, oxidul de azot se află în afara acestor reglementări și este pe cale să devină poluatorul de top care distruge ozonul.

 

Ce se întâmplă cu randamentele atunci când azotul este redus?

Azotul este adesea utilizat în exces, deși cantitățile pot fi reduse dramatic fără pierderi semnificative ale randamentului. În China, s-a estimat că se poate realiza o reducere cu 30-50% a utilizării îngrășămintelor fără niciun impact negativ asupra randamentelor.

Declarația Colombo a Programului ONU pentru Mediu a demarat recent campania globală „Reducerea la jumătate a deșeurilor de azot”, subliniind faptul că îmbunătățirea eficienței utilizării azotului nu numai că susține obiectivele climatice, de mediu și de sănătate, ci și economisește 100 de miliarde de dolari anual la nivel global.

Cu toate acestea, reducerea cantităților aplicate este doar primul pas, după care sistemele agricole ar trebui reorientate pentru a se concentra asupra reciclării substanțelor nutritive și asupra solurilor sănătoase.

 

Există alternative la azotul sintetic?

În circuitele naturale, azotul este fixat biologic prin aplicarea unor culturi de rotație precum leguminoasele perene(trifoi, lucernă, măzariche, ridiche furajeră, etc).

Însă, intensificarea agriculturii și dezvoltarea îngrășămintelor sintetice, în ultimul secol, au condus la eliminarea proceselor de  fixare biologică. Datele europene estimează că azotul natural a reprezentat 80% din aportul anual de azot în 1900. În 2000, acesta a fost de doar 5%.

În agricultura agroecologică, care exclude aplicarea fertilizanților sintetici, fermierii se bazează pe sănătatea, calitatea și structura solurilor pentru a susține culturile. Aceste soluri sănătoase sunt cele care absorb scurgerile, filtrează substanțele nutritive și au un volum și o diversitate mai mare de microorganisme care descompun nutrienții mai eficient.

Multe dintre practicile inerente agriculturii agroecologice, cum ar fi culturile de acoperire, sunt practicate pe scară largă ca tehnici de conservare a azotului.

Utilizarea eficientă a gunoiului de grajd este, de asemenea, cheia pentru utilizarea eficientă a azotului și este facilitată în sistemele agricole mixte. Intensificarea și specializarea sistemelor agricole au separat animalele și culturile, iar gruparea geografică a acestor sisteme lasă multiple provocări de gestionare a nutrienților.

Zonele de producție intensivă a animalelor depind de aportul ridicat de îngrășăminte și furaje și creează volume mari de gunoi de grajd și nămol, afectând adesea zonele înconjurătoare cu poluare cu azot. Între timp, zonele specializate în producția de culturi au provocări pentru accesarea surselor de nutrienți pe bază de animale din cauza distanțelor mari, sporind nevoia de a recurge la aportul de îngrășăminte sintetice.

Abordările legislative pentru a încuraja gradul de utilizare a  azotului sintetic includ Directiva UE privind îngrășămintele, care va funcționa împreună cu Directiva privind Economia Circulară și recenta strategie Farm-to-Fork. Aceste politici stimulează trecerea la substanțele nutritive reciclate și dependența redusă de importuri și combustibili fosili, reducând în același timp contaminanții asociați și metalele grele prezente în multe îngrășăminte sintetice.

 

Poate fi menținută sănătatea solului cu mai puțin azot?

Da. În fapt, prea mult azot dăunează sănătății solului. Aplicarea azotului sintetic nu este esențială pentru fertilitatea solului și, în practică, utilizarea acestor substanțe tinde să submineze sănătatea solului pe termen lung.

Dependența de îngrășăminte sintetice duce adesea la o concentrare redusă asupra ecosistemelor solului sănătos care hrănesc culturile, cu consecințe asupra sănătății solului, structurii și rezistenței la eroziune, precum și biodiversității și gazelor cu efect de seră.

Deși îngrășămintele sintetice pot da un aport imediat productivității, noile studii evidențiază profunzimea efectelor negative pe care le au asupra solurilor, modificând comunitățile complexe de microbi, încetinind ratele de descompunere, reducând nutrienții disponibili și, în cele din urmă, împiedicând creșterea plantelor.

Azotul este necesar pentru a menține fertilitatea solului, dar echilibrul său cu alte elemente este esențial. Carbonul și azotul sunt într-un echilibru fin în soluri; obținerea corectă a acestui echilibru are implicații semnificative pentru emisiile solului, sănătatea și randamentele culturilor. În ciuda salturilor uriașe în știința solului din ultimii ani, există încă un decalaj semnificativ în înțelegerea dinamicii azotului din soluri.

 

Care sunt direcțiile care pot fi abordate pentru a reglementa problema nitrogenului?

O posibilă abordare este agroecologia, care la baza sa este un sistem agricol care funcționează cu procese naturale pentru a produce alimente, combustibil și fibre, poziționând un sistem agricol în cicluri naturale, inclusiv ciclul azotului.

 

  • Reorientarea către abordările circulare a fluxurilor de nutrienți, ceea ce înseamnă că azotul și alți nutrienți cheie, cum ar fi fosforul, sunt tratați ca o resursă prea bună de irosit. Un meta-studiu recent din America de Nord arată că, în medie, un sistem de ferme organice folosește azot reciclat pentru 50 – 100% din necesarul total, în timp ce sistemele convenționale reciclează doar 10-30% azot și sunt dependente de îngrășăminte sintetice în majoritatea cazurilor.
  • Îmbunătățirea sănătății solului pentru natură, climă și securitatea alimentară pe termen lung. Știința solului a avansat în ultimii ani, iar o bună administrare a solului este susținută astăzi de practicile agriculturii agroecologice, cum ar fi culturile de acoperire și rotațiile culturilor.

 

Abordările agroecologice oferă alternative rezistente la statu quo prin închiderea acestor bucle de nutrienți și reducerea pierderilor. Aceste opțiuni sunt esențiale într-o lume constrânsă de resurse.