Producția mondială de soia ar putea atinge valori record anul acesta, potrivit estimărilor, care arată o creștere de 8%, comparativ cu anul precedent. În ultimele două decenii, cultura de soia a crescut constant cu aproximativ 4 procente anual, însă cererea tot mai mare din partea Chinei a determinat dublarea producției pentru acest an, principalii furnizori pe acest segment fiind în continuare regiunile din America de Nord si America de Sud.

Bătălia pentru exportul acestei culturi se anunță a fi dură, în contextul în care anul acesta intră în vigoare și acordul comercial „Faza 1” dintre SUA și China (semnat în 15 ianuarie), prin care China se angajează să cumpere produse agricole în valoare de 80 miliarde dolari timp de doi ani.

Concentrarea asupra producției de soia în Statele Unite, Brazilia și Argentina

Statele Unite, Brazilia si Argentina au produs, în 2019, aproximativ 80% din producția globală de soia. Disponibilitatea acestei culturi este împărțită pe toată perioada anului. Sezonul de recoltare debutează cu soia braziliană, în intervalul ianuarie-aprilie, urmată de soia argentiniană, în intervalul aprilie – iunie și se încheie cu soia americană, care se recoltează în septembrie – noiembrie.
Brazilia și Statele Unite sunt regiunile care vor înregistra cele mai notabile creșteri în 2020, regiunea din America Latină anunțând sporirea producției cu 5%, comprativ cu trendul din ultimii 20 de ani, în vreme ce, fermierii din Statele Unite, încurajați de noul acord ar putea contribui la o creștere cu 20 de procente, comparativ cu 2019.

Achizițiile de soia reprezintă un aspect esențial al acordului comercial „Faza 1”, deoarece soia reprezintă peste 50% din exporturile agricole americane anuale în China, în timp ce carnea de porc, vită și pasăre însumează doar 5%, 4% și, respectiv, 2%, potrivit Departamentului SUA de Agricultură.

Este încă greu de estimat efectul pe care pandemia de Coronavirus îl va avea asupra importurilor de soia în China. Fermele de păsări au fost puternic afectate de închiderea pieței de păsări vii din China, la care se adaugă și o micșorare a cererii.

În încercarea de a reduce costurile asociate hranei, mulți crescători din regiune au redus rațiile zilnice sau chiar au sacrificat o parte a efectivului de păsări. În plus, China, care este cel mai mare consumator mondial de carne de porc se va aproviziona în următorul an cu carne din import. Asta în condiţiile în care cel mai mare consumator mondial de carne de porc va avea nevoie de cinci ani pentru a-şi reface efectivele de porci devastate de epidemia de pestă porcină africană, a apreciat banca olandeză Rabobank.

Pe plan autohton, relația țării noastre cu producția de soia este una cu un parcurs sinuos. Din 1999 până în 2006, România a cultivat soia MG tolerantă la erbicid. În 2006, din cele 200 000 ha de soia, cca 70% erau cu varietăți modificate genetic.

După interzicerea tehnologiei ca urmare a intrării țării în UE, suprafața cu această cultură a scăzut cu cca 70% față de nivelul din 2006. Pierderile anuale ale țării generate de interdicția de a cultiva soia MG au fost estimate la cel puțin 500 milioane de euro, luându-se în calcul efectul de antrenare de-a lungul filierei produsului.

După 2015, odată cu introducerea sprijinului cuplat, suprafața alocată soiei a reînceput să crească rapid, ajungând la 165 000 ha în 2017. Efortul bugetar doar pentru acest tip de subvenție a depășit 30 milioane EUR anual (traducându-se, în 2017, în aprox. 192 EUR/ha). Cu toate acestea, România continuă să importe masiv boabe și șrot de soia,80% din Brazilia și Argentina, în condițiile în care cea mai mare parte din producția țării aprovizionează piețele din Federația Rusă, Italia, Ungaria, Serbia, Germania şi Austria.

La nivelul anului 2017, țara noastră a importat, pentru consumul intern, 527 000 tone șrot și 134 000 tone boabe și a exportat 135 000 și 274 000 tone din aceleași produse.