Aplicarea fertilizanților este o practică foarte populară datorită suportului pe care aceste substanțe îl oferă plantelor și rolului pe care îl au în obținerea unor randamente bune la recolte.
Dar cum întotdeauna secretul unui rezultat bun constă în doza utilizată, și aplicarea fertilizanților în cantități excesive poate provoca pagube. În rândurile de mai jos explicăm consecințele negative pe care le poate avea utilizarea îngrașămintelor fãrã a cunoște nevoile solului pe care cultivați.
1.Randamente slabe la recolte din cauza fertilizării excesive sau insuficiente
Necesarul de azot al diferitelor specii de plante este variabil şi din acest motiv este nevoie de analizele de sol, în vederea stabilirii dozelor, a tipului de îngrăşământ şi a perioadelor de aplicare (ex pre-semănat și semănat).
Pentru că absorbţia azotului are loc pe tot parcursul perioadei de vegetație, la aplicarea acestui element trebuie ţinut cont de cantitatea de azot rămasă în sol după cultura premergătoare determinat în urma analizelor, consumul specific al plantei, pH-ul dar și de randamentul dorit pentru cultura următoare. Cantităţile aplicate trebuie împărţite în funcţie de cultură sau perioada de vegetaţie.
Carența azotului în nutriția plantelor duce la îngălbenirea frunzelor, la încetinirea sau oprirea creșterii acestora. La graminee înfățișarea este slabă, paiul rămâne mic, spicul scurt, cu boabe sistave. Excesul de azot duce la prelungirea perioadei de vegetație, la formarea abundentă a frunzelor și la mărirea sensibilității la boli.
2.Investiții nerentabile în fertilizanți de care solul nu are nevoie
Daca nu cunoasteți calitățile solului pe care cultivați există riscul să aplicați îngrașăminte pe care parcela le are deja din abundență. În acest caz, utilizarea îngrăsămintelor nu va îmbunătăți randamentul producției și ar putea avea chiar efecte negative, iar investițiile făcute nu vor avea rentabilitate.
3.Risipirea unor resurse limitate
Nutrienții precum fosforul si potasiul, prezenți în îngrașamintele anorganice reprezintă resurse limitate. Fosforul, de exemplu, minat din zăcăminte fosfat, nu este o resursă regenerabilă. Rezervele de care dispunem sunt limitate și nu sunt distribuite în mod egal pe planetă. Singurele mine mari de fosfat sunt situate în Maroc, Rusia, China și SUA. Diferite grupuri de cercetare au evaluat durata de viață a rezervelor mondiale de zăcăminte fosfat, iar rezultatele variază de la 35 până la 400 de ani, în cel mai optimist caz, cel din urmă bazându-se pe descoperirea de noi depozite.
Prin urmare, este nevoie să fim chibzuiți cu utilizarea fosforului, pentru a preveni o dispariție a acestuia în viitorul apropiat.
4.Pagubele provocate mediului de utilizarea in exces a îngrășămintelor
Utilizarea cantității adecvate de fertilizanți reduce, de asemenea, pagubele provocate asupra mediului. Principalul efect al aplicării unui volum prea mare de îngrășăminte îl reprezintă fenomenul de eutrofizare, rezultat în urma scurgerilor de nitrați în apele de suprafață. Eutrofizarea apelor dulci sau marine este caracterizată prin creşterea accelerată a algelor şi a altor plante acvatice ca urmare a conţinutului crescut de compuşi ai azotului şi fosforului în apă.
Ca rezultat al acestui proces, echilibrul organismelor acvatice se deteriorează diminuând în acest mod calitatea apelor.
Cum pot fermierii sa previna riscurile asociate fertilizanților
Reducerea risipei de nutrienți în agricultură ar putea fi realizată prin intermediul mai multor tehnologii. Diferite tipuri de recolte pot fi selectate ținând cont de tipul de sol, climat și condițiile agricole pentru a optimiza consumul de fosfor.
