Gutuiul este o plantă termofilă, un pom fructifer care se dezvoltă cel mai bine în zonele calde, cu ierni blânde, și care dă primele roade repede, la aproximativ trei ani de la plantare. Sistemul său radicular este unul superficial, rădăcinile gutuiului dezvoltându-se mai mult pe lateral.
Trunchiul pomului este ușor răsucit, iar de la nivelul coletului încep să se dezvolte mai multe tulpini. Gutuiul are o coroană deasă, cu numeroase ramuri, în vârful cărora apar florile. Plantarea pomilor se face, în general, toamna, la final de octombrie, după căderea brumei, când planta iese din etapa de vegetație. Gutuii pot fi plantați și la început de primăvară, înainte să apară precipitațiile abundente și căldura, care pot interfera cu prinderea pomilor.
Grație capacității lor de adaptare la condiții climatice variate, gutuii se numără printre pomii fructiferi ce merită cultivați la scară largă. Mai mult decât atât, spre deosebire de mere și de pere, fructele pot fi depozitate și păstrate într-o stare bună mai multă vreme.
Deși are o capacitate foarte bună de adaptare, gutuiul este o specie care iubește căldura și este destul de sensibil la ger. Preferă verile însorite și iernile blânde (cu temperaturi de până la -26 de grade Celsius). De asemenea, terenul ideal pentru gutui este situat într-o zonă ferită, la adăpost de vântul puternic, dar unde soarele ajunge ușor pentru că această plantă nu se dezvoltă așa cum ar trebui în condiții de umbrire.
În plus, gutuii preferă solurile fertile (cernoziomurile, în special), adânci, calde, cu o textură ușor argiloasă. Important de menționat este că ar trebui evitate solurile calcaroase (cu un conținut de peste 8% calcar) pentru că sunt foarte uscate și duc lipsă de substanțe nutritive. Nu în ultimul rând, gutuii au nevoie de multă apă, suportă excesul de apă din sol, însă rezistă bine și în regiunile secetoase.
